luni, 21 ianuarie 2013

Cand?

Auzeam des intrebarea: Oare cand vom ajunge si noi ca nemtii?
Acum aud si raspunsul din ce in ce mai des: niciodata.
Tot mai des aud de asemenea o masura luata in ani, cu cati ani in urma suntem fata de aceiasi nemti, austrieci, englezi, americani etc. 20, 30 chiar 50 de ani sunt raspunsurile cele mai dese.
Pei suntem in urma cu exact cati ani am stat sub comunism. De ce sunt nemtii in fata? Nu pentru ca sunt supraoameni ci pentru ca au avut lideri care sa inspire, motiveze dar sa aiba si viziune. Si Ceasca era cu biciul si daca ne uitam acum la ce a realizat el ne dam seama ca in zilele noastre ar fi infinit mai greu si mai anevoios procesul: un al de transfagarasan, canalul dunare-marea neagra etc.
Dar, in acelasi timp, regimurile Comuniste de peste tot au fost si un capac in calea dezvoltarii. Autostrazi nu prea sunt nici in Romania, nici in Moldova, nici in Ukraina, nici in Polonia nici in Cehia etc. Ce s-a facut, s-a facut dupa caderea cortinei.
Un lucru care a fost invatat in acea perioada a fost cum sa te descurci. Timisorenii desi aveau ratie la mai tot gaseau benzina pe undeva si cate un prieten care lucra la Comtim de unde putea sa procure carne. Cum obiceiurile mor greu si astazi vedem ca cei mai bine situati sunt cei cu relatii. Si relatiile functioneaza. Tocmai din acest motiv acesti "descurcareti" prind curaj si nici o lege nu le sta in fata. Orice lege are un antidot in persoana cuiva. Ai luat o amenda, am un prieten politist. Trebuie sa iti faci analize, stiu eu pe cineva in spital. Vrei o autorizatie? Ati ghicit...la primarie. Si sistemul functioneaza tot asa.
Consumatorismul asta ciudat tot de aici ni se trage. O vorba celebra a parintilor este: "Lasa mama sa aiba sa nu sufere copilul cum am suferit eu. Eu nu am avut, macar el sa aiba". Si avem pusti cu "bemveu Fă " si aifon 5 in ziua in care e lansat. Tata si mama nu se lasa mai prejos si au si ei cate o masina si o vila cu 8 camere desi folosesc maxim 4.
Dar mai exista o categorie, aia care nu au pile si prieteni. Ei nu vor gasi un loc de munca bun pentru ca nu au relatii, ei nu vor avea acces la educatie pentru ca nu au relatii in randul profesorilor si tot asa. Si din pacate nici copiii lor nu au aceste relatii. Deci si viitorul lor e pecetuit. Degeaba au o idee ca nu au bani sa o aplice.
Si asa se naste prapastia sociala.
Oare e vina noastra? Partial da, pentru ca nu ne descotorosim de vechile obiceiuri. Dar indobitocirea comunista functioneaza inca. Asadar, daca o vitata intreaga ai fost privat de diverse, acum e oarecum normal sa iti faci de cap.
Dar ce faci daca esti la mijloc. Ai mult curaj si reusesti sa iesi din patura de jos. Sus nu ajungi, doar la mijloc.
Dar de acolo ti se pune capac. Sus e aerul rar si nu oricine poate supravietui. Ei bine, te zbati. Dar apoi iti dai seama ca te cam zbati degeaba. Iti iei bagajele si pleci. Asta nu e tara ta. Ori esti sarac si iti accepti soarta, ori esti plin de pile si tupeu.
Dar e si o parte frumoasa a povestii. Partea in care intervin strainii. Cei fara de comunism. Cei care vad din exterior totul. Si care au cam cumparat totul si acum profita. Si noi in locul lor am face la fel. Si uite asa ajungem sa platim la fel sau chiar mai mult pentru orice comparativ cu alte tari vestice (desi veniturile nu se pot compara).
Totul are o explicatie....

Niciun comentariu: