miercuri, 30 octombrie 2013

Oare (mai) exista profesionisti?

In ultima vreme o serie de intamplari m-au facut sa imi pun intrebarea asta mai mult decat deobicei.
Se spune ca poti sa ai talent si sa ajungi profesionist sau sa lucrezi de sa-ti sara capacele pentru a ajunge un profesionist. Dar ce faci cand :
- esti la hotel si ti se serveste un cub de unt si o lingura de gem ca si mic dejun vegetarian iar la amenintarile cu protectia consumatorului ti se raspunde "eeh si ce, o sa vina in control si sigur o sa ne inchida! "
- te duci cu un telefon stricat la vodafone si tanti de acolo, dupa o zi proasta, iti spune sec in fata ca nu ii pasa si ea nu reprezinta vodafone.
- drumul Bals- Slatina se asfalteaza pe ploaie cu coloane de 5-6 km de masini dar politistii sparg seminte in centru la Bals pazind trecerile de pietoni
- te opreste nenea politstul si nu stie ce e aia lumina de zi (introduse de peste 5 ani in noile masini)
- nenea tamplarul da din umeri pentru ca ti-a cazut usa in cap. Ce, el nu face balamalele, contra cost ti le schimba chiar si dupa 2 saptamani de cand a instalat mobila.
....si exemplele pot continua.
Oare chiar suntem tara lui "merge si asa", a lui "timpul trece leafa merge" si "sa imi iau banu si apoi mai vorbim" ?
Aud din ce in ce mai des ca pentru a te angaja la multinationale ai nevoie nu de una ci de minim 2 recomandari din interiorul companiei. Altfel nu ai nici o sansa. Aud de profesionisti neremarcati care stau pe bara in timp ce altii, fara experienta, au fost angajati pentru ca au avut 2-3 prieteni prin companii bine vazute.

Si oare nu e tocmai lipsa asta de profesionalism cauza pentru lipsa de competitivitate a companiilor romanesti in exterior? Inca nu am intalnit firma care sa aiba om bun de vanzari, om bun de strategie, om bun de hr, om bun de finante si om bun de marketing! Ne prefacem ca lucram, "timpul trece, leafa merge". Era o vreme cand si firmele mai investeau in training si pregatire, acum parca si astea au disparut.
Ma uit in jurul meu si numar pe degete: cunosc un Pr-ist bun, cunosc o tipa de hr buna, cunosc un bun manager, cunosc un bun vanzator si......cam atat. Toti, dar absolut toti, au ajuns asa prin munca si pasiune! Dar nu prin scoala. Nu avem o scoala de management, avem scoala de IT care exporta tot, avem structura pirmidala de finatisti, marketeri sau contabili.
Eu ca si om de marketing am ajuns sa fac management si vanzari pentru ca nu imi gasesc locul in marketing. Si ma imbat cu apa rece ca vanzarea e tot un fel de marketing. Nu am prieteni in pozitii cheie in firmele unde exista departamente de marketing si acesta este facut dupa ureche.
Am mai pus aceasta intrebare, unde se rupe aceasta spirala negativista? Sa fie in scoli ? Sa inceapa educatia sa scoata profesionisti, sa inceapa sa aiba loc si tinerii profesori pasionati de asa ceva? Sa primeasca si sistemul de invatamant fonduri ? Nu prea curand atata timp cat un copil are alocatia 42 de lei/luna dar intr-un detinut din penitenciar sunt pompati lunar 2000 lei. Apropos mancarea la gradinita costa 9 lei pe zi si nu e suportata de stat. Si atunci au toti acces liber la educatie cand statul nu iti asigura nici macar o saptamana de gradinita lunar? Cunosc cazuri de abandon de gradinita de stat tocmai din acest motiv!
Si atunci unde sa fie profesionistii ? Oare mai are rost sa ii mai caut ?