joi, 23 aprilie 2015

Omul...sfinteste locul

Postarea asta ma bantuie de vreo 2-3 luni. Acum intr-o pauza de munca si un fuleu de determinare iau o pauza sa scriu.
Vad tot mai mult pe linkedin, facebook si alte traznai din astea zicale cum ca oamenii nu parasesc firmele unde lucreaza cu isi parasesc sefii. Pei normal ca nu firma iti traseaza directia ci tu cu seful. Perioada asta bogata in citate s-a suprapus cu o vizita la o clienta careia ii place sa spuna lucrurilor pe nume. Povestind cu ea, imi spune: Alex tu daca pleci de la firma asta si te duci la alta si te intorci sa imi vinzi sau promovezi ceva eu tot de la tine cumpar. Eu fac afaceri cu oameni si nu cu firme. Si ma tot bantuie ce mi-a zis. Si ma gandesc cata dreptate este in ambele expresii. Omul chiar sfinteste locul!
Acum 1 luna si ceva cautam un cadou pentru sotia mea. Stiind ca nu am timp cat sunt acasa am profitat de o delegatie la Bucuresti sa dau iama in mall (cred ca mallurile din Bucuresti ma au mai des ca vizitator ca si cel din Timisoara). Si ma duc la o firma de cosmetice reprezentata in Romania prin Sensiblu, Vanzatoarea racita saraca tragea pe nas si ma gandeam ce naspa se simte. Decid ca orice ar fi cadoul il iau de acolo, sa o ajut. Stau si ma uit pe ceas 9 minute, trec prin fata ei de 4 ori si ea nu ma baga in seama. Singuri in magazin. Dupa aceea se infiripa un dialog, la initiativa ei. Decid sa nu fac pe clientul dificil ci ii spun ce caut, ce nu caut ca am deja si ce arome mirosuri mi-ar trebui. Raspunsul ei vine ca un topor: pei daca doamna are cam tot nu prea mai am ce sa va dau. Raftul cu aroma pe care o cautati e acolo dar nu prea aveti ce alege! Raman mas-ca! Ca banateanul molcom ce mi-s nu imi iau talpasita asa cum ar fi trebuit ci insist: Haideti sa imi aratati ce aveti. In momentul asta fac eu deja vanzarea! Cu placere sensiblu! Pe parcursul dialogului tanti asta inconstienta (o fi fost din cauza racelii) mai imi zice de vreo 3 ori: pei daca doamna are tot de la noi nu stiu ce sa va mai dau. O intreb de pachete, de cadouri, de marimi mai mici, de noi aparitii si in final am ales eu ce aveam nevoie. Contributia ei a fost ca a deschis sertarele cerute de mine, desi nu ma deranja sa ma lase sa fac si asta singur.
De acolo intru in Carrefour de unde chiar nu mai stiu ce am luat dar doamna de la casa a fost tare distractiva. Mi-a mai sters uimirea de mai devreme. Probabil erau platite similar, poate mai putin cea de la case. Dar atitudinea a fost 180° opusa! Si atunci daca nu iti convine ce faci si iti bati joc de munca pe care o faci....de ce nu pleci? Nu te obliga nimeni sa faci acel job! Absolut nimeni!
Si de aici sar in urmatorul subiect: Dati totul la lucru astfel incat sa fiti vazuti ca si profesionisti. Si eu sunt frustrat de multe din deciziile sefilor mei insa atunci cand ajung la client profesionalismul primeaza. Am cele mai bune produse, servicii si experiente si nu imi e rusine sa promovez acest lucru! Mi-ar place sa lucrez pentru Lego, Mattel (producatori de jucarii), o companie aeriana sau o echipa de Formula 1, toate fiind pasiunile mele. Dar atunci voi face cat mai bine pot eu promovarea produselor Hettich...cea mai buna feronerie pentru mobila. Si pana atunci sunt mandru ca lumea ma stie drept Alex de la Hettich nu ala de la Hettich ce vine pe la noi. Sper ca intr-o buna zi karma sa imi rasplateasca profesionalismul si ambitia! 
Trimiteți un comentariu