Traim intr-o lume a cifrelor si o lume care are o serie de valori ciudate. Aici, in locul de pe pamant unde ne ducem veacul suntem ghidati de spiritul negocierii.
Pentru azi am doua povesti. Prima este cumva legata de ceea ce lucrez iar a doua tine de o experienta traita azi...si o lectie pentru mine!
So, zilnic ma lovesc de preturi. Domeniul in care lucrez e unul foarte competitiv unde in ultimii ani accentul a inceput sa fie pus pe pret si nu pe calitate. Nu se mai cauta calitate ci doar cel mai bun pret. Chiar daca vii cu ceva mai calitativ comparativ cu ceea ce foloseste clientul tau, trebuie sa ii oferi un pret mai bun, egal sau in cel mai rau caz doar cu un pic mai mare comparativ cu pretul lui. In oricare din aceste situatii aud cuvantul magic: Discount! Da' discountu, cat imi dai ? Produsele pe care le promovez eu acum (direct pentru firma mama din Germania) erau distribuite inainte de alta firma (romaneasca). Orice business owner stie ca exista un procent magic de la care firma lui incepe sa isi recupereze cheltuielile. Cine cred ca te vei imbogati cumparand un cal cu 10 lei si vanzandu-l pe 11 se inseala amarnic. Asa vei falimenta. Statul ia o parte, angajatii mai iau o parte, spatiul pe care il ocupi iti mai ia o parte, cumpararea si transportul calului costa si ele. Si statistic vorbind daca il vinzi cu 13 -13,5 lei ti-ai cam scos cheltuielile. Ca sa si ramai cu ceva te-ai multumi cu 15 lei. Sau nu!
Dar cum ajungi la acesti 15 lei ? Pui pretul de 15 lei si vinzi? Gresit in Romania! Pui pretul de 30 de lei si vinzi mai mult. Cum, va intrebati! Pei dai discount. Din 30 de lei iti las 20 % ca esti prietenul meu. Si ai vandut cu 24 lei. Daca negocierea e dura lasi si 40% si ajungi la 18 lei adica in continuare mai mult decat ti-ai propus. Acest model a fost practicat de mai toate firmele din Romania romantica a anilor 2000-2009. Inclusiv de firma mai sus mentionata. Acum insa exista un curent care dupa zeci de ani a inceput sa isi puna intrebarea: Da' ala daca-mi lasa mie 40% el cat castiga? Si cum capra vecinului e inca vie si trebuie sa moara s-au evidentiat 2 directii:
1. Nu mai dau discount si impun un pret mai mic pe piata (adica revin la acel 15,eventual 18 din care mai dau maxim 10%)
2. Iau calul din china cu 3 lei in loc de 10, ajung la cheltuieli de 6 lei dar pot sa merg cu pretul mai jos de acei 15 lei. Ceea ce uita sa spuna este ca acest cal chinezesc mananca orez nu fan si nu trage pluguri ci doar risca. Analogiile le trageti singuri :)
Va dati seama ce munca de lamurire trebuie sa duca un negustor mai obisnuit cu stilul vestic pentru a demonta mitul discountului de 40% ?
Si a doua poveste, un model de succes aplicat in strainatate dar nebagat in seama de mine. Tot merg in Austria pentru a schimba aerul si pentru a-mi face cumparaturile legate de garderoba la jumatate de pret fata de Romania. Si tot vad in Shopping City Sud acelasi magazin care vesnic se "inchide" in perioada reducerilor. Adica isi pune reclama in geam ca totul trebuie sa plece si ca inchid. De fapt ei inchid pentru a baga noua colectie. Dar stiti ce e culmea? De fiecare data acolo e cea mai mare aglomeratie si oamenii ies cu plasele pliiiiine! Ei bine azi m-am dus sa iau niste banane si un Cappy de Grapefruit la real-. Stiam ca se schimba in Auchan si am zis ca arunc un ochi si la ce reduceri au. In parcare pe primele 4 randuri nu gasesc loc. Imi fac cruce si intru in magazin. Pliiiin de lume. Cosuri peste tot. Anunturi cu procente magice peste tot. Si un alt tip de anunt care spunea ca anumite produse nu fac parte din sectiunea de reduceri.
Toata lumea avea in cosuri topuri de hartie. Ma duc si eu dupa sirul de lume sub un panou mare cu -40%. Dar fac ceea ce putini fac. VERIFIC PRETUL. 18,49 lei pentru un top! -40% imi da 11.1 ron. Deci unde e reducerea? Atat costa un top in mod normal! Wow cat tupeu ca tu sa iti faci reclama de inchidere de magazin dar sa umflii pretul pentru a vinde la pret normal! Dar guess what, peste jumatate din cosuri aveau cel putin un top de hartie in ele! Lectia de mai sus e in continuare valida 80-90% din populatie nu calculeaza pretul ci sunt vrajiti de discount!
Apoi trec pe la electronice (nu erau cuprinse in reduceri) dar guess what...multe rafturi erau deja goale. La jucatii (necuprinse in poveste) aceeasi poveste. La oale si cratite...Da! Ati invatat deja...gol! Dar nu erau reduceri! Si atunci mi-am adus aminte de magazinul austriac care se inchide vesnic! Cand anunti reduceri finale lumea cumpara si ceea ce nu e redus. E impulsul momentului. Si functioneaza. Nu m-ar mira ca lectia care am invatat-o eu azi sa o fi invatat-o si altii. Deci asteptati-va la alte magazine "inchise" !
Si nu uitati: calculati pretul final nu va lasati vrajit de procente. Un top de hartie nu costa 18 lei !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu