luni, 2 februarie 2009

Eu nu suport "Criza"

"Criza" devine o soacra cicalitoare care e pretutindeni. Parca am avea o legatura permanenta prin firul rosu. Am scris intr-un post anterior ca eu nu cred in ea si ca totul depinde de mentalitate. Asa am ajuns sa urasc acest cuvant. De fapt asa de mult il urasc incat ii voi zice "Toparceanu" de acum inainte.

nu s-a schimbat nimic peste noapte. Banii sunt tot bani, produsele sunt aceleasi. Singura intoxicare vine din media care ne zice ca a venit cri...pardon Toparceanu. Si daca tot ne viziteaza Toparceanu avem un motiv sa ne plangem si sa nu ne facem treaba. Daca lucrurile nu merg..Toparceanu e de vina. Dar ce ar fi daca toti dintre noi ne-am face treaba exact la fel, sa tragem si sa facem totul ca la carte? Toparceanu ar ramane doar un cuvant prin cartile de poezie.

Mi-am adus aminte insa de un citat invatat prin liceu, al celebrului Karl Marx. E interesant de studiat, poate e o samanta de adevar:
Deţinătorii de capital vor stimula clasa muncitoare să cumpere bunuri, case şi tehnologii din ce în ce mai scumpe, îi vor forţa să contracteze credite din ce în ce mai mari până când datoriile lor deveni insuportabile. Datoriile neachiate vor duce la falimentul bancilor care vor trebui să fie naţionalizate şi statul va trebui să apuce în cele din urmă drumul comunismului.

Recent, adica de vreo cativa ani, marketingul este criticat pentru ca da nastere unor nevoi false. Adica iti da impresia ca ai nevoie de ceva cand tu de fapt nu ai nevoie de acel bun. Si atunci dam in el, mama lui de marketing, ca el a pornit aceasta toparceanu mondiala.
Marketingul este insa doar recunoasterea nevoii de consum si creearea unui produs care sa satisfaca acea nevoie, in conditii de profit pentru firma. Poate consumatorismul excesiv, cultivat de unele popoare e de vina. Poate bunastarea si economia in general a adus aceasta stare.
Eu sunt de parere ca inflatia e de vina si din acelasi motiv consider ca niciodata nu va fi eradicata saracia. Atunci cand toti o ducem din ce in ce mai bine avem tendinta de a cumpara mai mult decat avem nevoie. Si nu ne putem opri. Ce mai conteaza un credit in plus? Dar o oferta de bani mai mare decat suma produselor de pe piata nu va duce decat la cresterea preturilor si la imposibilitatea de plata a creditelor.
Mai e de vina marketingul ? Americanii-s de vina...nah ca am zis-o. :) Trageti voi concluziile!

Niciun comentariu: