fericirea e data de feromoni. e chimie, nu e ironic. Niste substante amarate sa ne controleze noua vietile. Hormoni prea multi si vin nervii, adrenalina da curaj...doar niste chimicale. Era reclama la dorna cu esti ceea ce bei...dar parca suna mai bine esti ceea ce vrei. Caracterul iti este format undeva pe la 7-8 ani. Educatia pana atunci dar si mai tarziu. Modul de a gandi il poti controla si chiar schimba dramatic prin exercitiu.
E interesant insa cum imi propun de ceva vreme sa nu mai imi pese. Si imi zic asta. Si am mai zis ca voi rade cand voi avea probleme, chiar cu riscul de a parea isteric. Dar nu e chiar asa usor. Desi vrei sa iti schimbi comportamentul, caracterul nu ti-l schimba nimeni.
Uitandu-ma in jurul meu vad oameni pe care ii apreciez, vad oameni pe care ii stimez. Vad oameni cu obraz gros si altii care s-ar scuza doar pentru ca nu ti-au zambit cand te-a salutat. Dar ceea ce vad tot mai des este o lehamite generala. Vad oameni tot mai nesatisfacuti, tot mai satuli. Ar vrea sa faca ceva si nu pot. Un mare curent vine si ne duce acolo unde merge majoritatea. Si trebuie sa depui un efort dublu doar pentru a fi ceea ce esti de fapt.
Cum pot sa fiu ambitios cand cei din jurul meu cedeaza ? Cum pot sa zic ca imi pasa cand vad ca sunt singurul ? Dar nu ai ce-i face. Chimicalele dezamagirii iti invadeaza neuronii, zici ca nu mai vrei, iti vine sa spargi tot ce vezi. De ce eu ? Eu care incerc sa fac? De ce ? De ce? Oamenii sunt niste firi foarte curioase. Dar raspunsul uneori e foarte simplu. Pentru ca nu putem altfel.
Si oricat ai incerca esti ceea ce vrei sa fii dar pana la o limita. Asa ca daca unii din jurul meu vor sa fie dusi de curent nu au decat.
Eu ma culc si in timpul somnului tot ce am trait ieri negativ se sterge. Dezamagirile sunt umplute de optimism, revine zambetul si incepe o noua zi. Pentru mine, ca asa sunt eu. Ambitios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu