De la geamul sufrageriei am o priveliste spre parcarea stadionului. In departare vad orizontul, in zilele senine se vad si ceva munti, inspre Lugoj incolo. Mai in stanga vad avioane decoland, seara iti dai seama ca sunt avioane si nu stele pentru ca luminitele sclipesc.
Rewind...1 Decembrie 2016. Ziua nationala, stateam acasa. Dupa o zi de facut curat dau pe facebook si o pagina ma atentiona ca Ryanair are promotie. Intru, vad si iau. 63 euro dus intos la Londra, cu tot cu copii, cu locuri in avion. Wow, dupa atatia ani merg la Londra si nu mai sunt singur sa vad totul. Pot sa vad bucuria copiilor cand se dau in London eye.
Trece revelionul si aud ca se merge la Barcelona. Wow, prima mea vizita la noul job, intanlesc din nou clienti, pot vorbi cu ei, pot socializa. Si unde? La mobile world congress, acolo unde se lanseaza in fiecare an noutatile in materie de mobile. Ma si vedeam, eu si Buhnici. 700 euro biletul de intrare la congress, incep sa imi planific intalniri, lumea raspunde, vrea sa ne intalnim. Iese soarele si pe strada mea.
Prin ianuarie alta promotie, la Milano. MA gandesc ca imi iau nevasta si mergem de ziua ei la Milano. 20 euro dus intors, iau biletele.
in acelasi timp se contura turul Londrei pentru copii in 3 zile. Ziua 1 pe langa Big Ben, London eye, plimbare cu vaporasul, mancam la un restaurant de langa parlament. Ziua 2 Tower bridge si tower of london, ziua 3 muzee. Gasisem hotel de unde ne lasa trenul de la aeroport. Aproape de tren, aproape de metro si sub 90 euro pe noapte camera pentru toti 4.
Intre timp imi dau seama ca la Barcelona in perioada congresului sunt primele teste de Formula 1. Ma si vedeam intalnindu-ma seara prin oras cu Vettel iesit la plimbare.
Milano, incepea si el sa se contureze. Nu aveam inca hotel insa stiam cam ce doream sa facem.
Toate gandurile astea imi zburau prin cap in acelasi timp cu cotidianul. Zilele treceau, noi la lucru, copiii la crese si gradinite. Ultimele zile inainte de Londra, mutat ore de inot ca sa le faca in avans, sa nu se piarda. Laudat la toti colegii si educatoarele ca el pleaca la Londra. Ingrid nu poate spune Timisoara dar stia ca ea merge la londa.
Si acum o intrebare. Ati trait sentimentul acela cand va pleaca un autobuz din statie, inainte sa ajungeti la el? Dar un tren din gara? Ei dar ati vazut cum decoleaza avionul in care aveti bilet, doar ca voi il vedeti...de dinafara? Azi l-am trait a doua oara.
Rewind pe 8 ianuarie. Bagaje facute, hotel rezervat, checkin printat, oyster cards luate, planul facut. Toti fericiti, copiii cei mai. Hai sa le facem o baie ca sa mai taca din gura si sa putem termina bagajele. Cand sa ii scoatem, ceva pe spatele lui Ingrid...o buba. Sa fie oare? Toate zvonurile alea din jurul ei....Ne cad sentimentele in stomac. 80% e varicela. O ducem a doua zi la doctor si se confirma...e varicela. Joi la ora 18.00 de pe geamul sufrageriei priveam Ryanair cum decola spre Londra, si noi aveam 4 bilete in el. La 3 zile dupa face si Sebi.
Trec 2 saptamani, copiii sunt mai bine. Mai au ceva bube uscate dar sunt ok. Se apropie Barcelona! Vizitele se conturau, stiam ce metrou iau, aplicatia de mobil imi aducea ultimele noutati. Vremea la Barcelona, echipele de F1 veneau. Luni e plecarea. Joi durere de cap la lucru, de la oboseala. Vin acasa, ma pun in pat...febra. Vineri dimineata....bube. Am varicela. Imi zic, las ca trece repede, fac si eu cateva bube, se usuca in 4 zile cum s-a intamplat si la copii. Anunt la lucru. Vineri dupamasa febra din nou. Sambata ma trezesc...soc si groaza...am peste 200 de semne pe fata....fara nici o sansa sa le ascund, fara nici o sansa se usuce repede. Nu am tip sa dau in depresie ca dau din nou in febra. Azi nu mai am febra, doar mii de semne pe tot corpul. Stiti ce e culmea, ca in nici o poza pe google nu am vazut atatea. Tocmai a decolat avionul spre Barcelona...eu l-am privit de la acelasi geam. Colegii mei au postat primele poze din congres. Eu stau aici si urmaresc timpii de F1 de la teste.
Macar mai avem Milano. Ii zic, suna-i sa ii anunti ca de ziua ta esti plecata. Suna. Si ii pica fata. In weekendul acela au training pregatit...cu clientii. Nu se poate lipsi. Avionul de Milano nu a decolat, va decola in 11 Martie. E un Ryanair. Eu il voi privi de la acelasi geam. Si voi avea 2 locuri in el.
si jumatate....in viata mea nu am avut asa semne pe tot corpul. In viata mea nu mi-a venit sa plang uitandu-ma in oglinda. Dar pana pe 11 martie cand ma voi uita din nou pe geam imi trec ele. 3 pasi si jumatate.
Rewind...1 Decembrie 2016. Ziua nationala, stateam acasa. Dupa o zi de facut curat dau pe facebook si o pagina ma atentiona ca Ryanair are promotie. Intru, vad si iau. 63 euro dus intos la Londra, cu tot cu copii, cu locuri in avion. Wow, dupa atatia ani merg la Londra si nu mai sunt singur sa vad totul. Pot sa vad bucuria copiilor cand se dau in London eye.
Trece revelionul si aud ca se merge la Barcelona. Wow, prima mea vizita la noul job, intanlesc din nou clienti, pot vorbi cu ei, pot socializa. Si unde? La mobile world congress, acolo unde se lanseaza in fiecare an noutatile in materie de mobile. Ma si vedeam, eu si Buhnici. 700 euro biletul de intrare la congress, incep sa imi planific intalniri, lumea raspunde, vrea sa ne intalnim. Iese soarele si pe strada mea.
Prin ianuarie alta promotie, la Milano. MA gandesc ca imi iau nevasta si mergem de ziua ei la Milano. 20 euro dus intors, iau biletele.
in acelasi timp se contura turul Londrei pentru copii in 3 zile. Ziua 1 pe langa Big Ben, London eye, plimbare cu vaporasul, mancam la un restaurant de langa parlament. Ziua 2 Tower bridge si tower of london, ziua 3 muzee. Gasisem hotel de unde ne lasa trenul de la aeroport. Aproape de tren, aproape de metro si sub 90 euro pe noapte camera pentru toti 4.
Intre timp imi dau seama ca la Barcelona in perioada congresului sunt primele teste de Formula 1. Ma si vedeam intalnindu-ma seara prin oras cu Vettel iesit la plimbare.
Milano, incepea si el sa se contureze. Nu aveam inca hotel insa stiam cam ce doream sa facem.
Toate gandurile astea imi zburau prin cap in acelasi timp cu cotidianul. Zilele treceau, noi la lucru, copiii la crese si gradinite. Ultimele zile inainte de Londra, mutat ore de inot ca sa le faca in avans, sa nu se piarda. Laudat la toti colegii si educatoarele ca el pleaca la Londra. Ingrid nu poate spune Timisoara dar stia ca ea merge la londa.
Si acum o intrebare. Ati trait sentimentul acela cand va pleaca un autobuz din statie, inainte sa ajungeti la el? Dar un tren din gara? Ei dar ati vazut cum decoleaza avionul in care aveti bilet, doar ca voi il vedeti...de dinafara? Azi l-am trait a doua oara.
Rewind pe 8 ianuarie. Bagaje facute, hotel rezervat, checkin printat, oyster cards luate, planul facut. Toti fericiti, copiii cei mai. Hai sa le facem o baie ca sa mai taca din gura si sa putem termina bagajele. Cand sa ii scoatem, ceva pe spatele lui Ingrid...o buba. Sa fie oare? Toate zvonurile alea din jurul ei....Ne cad sentimentele in stomac. 80% e varicela. O ducem a doua zi la doctor si se confirma...e varicela. Joi la ora 18.00 de pe geamul sufrageriei priveam Ryanair cum decola spre Londra, si noi aveam 4 bilete in el. La 3 zile dupa face si Sebi.
Trec 2 saptamani, copiii sunt mai bine. Mai au ceva bube uscate dar sunt ok. Se apropie Barcelona! Vizitele se conturau, stiam ce metrou iau, aplicatia de mobil imi aducea ultimele noutati. Vremea la Barcelona, echipele de F1 veneau. Luni e plecarea. Joi durere de cap la lucru, de la oboseala. Vin acasa, ma pun in pat...febra. Vineri dimineata....bube. Am varicela. Imi zic, las ca trece repede, fac si eu cateva bube, se usuca in 4 zile cum s-a intamplat si la copii. Anunt la lucru. Vineri dupamasa febra din nou. Sambata ma trezesc...soc si groaza...am peste 200 de semne pe fata....fara nici o sansa sa le ascund, fara nici o sansa se usuce repede. Nu am tip sa dau in depresie ca dau din nou in febra. Azi nu mai am febra, doar mii de semne pe tot corpul. Stiti ce e culmea, ca in nici o poza pe google nu am vazut atatea. Tocmai a decolat avionul spre Barcelona...eu l-am privit de la acelasi geam. Colegii mei au postat primele poze din congres. Eu stau aici si urmaresc timpii de F1 de la teste.
Macar mai avem Milano. Ii zic, suna-i sa ii anunti ca de ziua ta esti plecata. Suna. Si ii pica fata. In weekendul acela au training pregatit...cu clientii. Nu se poate lipsi. Avionul de Milano nu a decolat, va decola in 11 Martie. E un Ryanair. Eu il voi privi de la acelasi geam. Si voi avea 2 locuri in el.
si jumatate....in viata mea nu am avut asa semne pe tot corpul. In viata mea nu mi-a venit sa plang uitandu-ma in oglinda. Dar pana pe 11 martie cand ma voi uita din nou pe geam imi trec ele. 3 pasi si jumatate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu