Nu mai e timp...

Oare cand eram copii cum aveam timp sa jucam scunsa, sa ne uitam la desene la sarbi, sa ne jucam prinsa, fotbal, sa mai calarim si tzogla, sa tragem ceva zgarieturi pe genunchi si coate. Apoi a venit scoala, faceam repede temele si zbang la joaca. Si parca tot bagam ceva ore de joaca.
Au aparut calculatoarele si parca atunci a disparut timpul de joaca. A venit gimnaziul si apoi liceul. Asta ultimul la mine e un caz aparte, dar parca altul era timpul. Facultatea....cu iesiri la suc, cu iesiri la chiul. Mai o plecare undeva, un mall, un "atu cu canapele". Japs in masina cuiva si hai, "ca si asa nu am chef de scris dupa dictare". Si sugeam pe un frappe o ora ca de altul nu mai aveam bani.
Acum....acum e acum. Parca orice hobby avem, orice dorinta de razbatere din rutina zilnica e supta cu mult patos de...de rutina, cred. Odata e 7 dimineata, undoi e 11 si apoi vreo 2 sau3. De aici pana la ora 7 mai sunt doar 5 minute si apoi dupa 10 minute e 11 seara. Si atunci parca mai am timp vreo 2 ore pentru mine.
numai ca la ora aia nu mai poti sa mergi la un frappe, daca iti suni prietenii te intreaba daca ai cu capu', raliurile sau avioanele nu pot fi vizionate live la ora aia si eventual iti mai ramane un blog ceva. Asta pana te pui la calculator si iti aduci aminte de un mail care trebuie sa il dai, un excel de terminat, un proiect ceva. Si amani, o zi, doua, saptamana, luna si iaca din mai nu am mai scris.
ma uit pe facebook la ce fac prietenii mei si vad, ala a fost in excursie, aia la mare. aia are poza in unirii la cafea, ala la pescuit. Astia doi au iesit impreuna si iaca trece timpul in timp ce tu ii admiri pe altii.
Si iti faci planuri, de acum inainte....rup cerul in doua, scriu pe blog, merg cu bicicleta, imi beau cafeaua duminica in oras, fac poze, ma duc la evenimente si din astea.
Dar voi reveni...voi reveni cu un eveniment la care am fost acum o luna si nici nu am apucat sa scot pozele.

Timis Rally 2012...live pe probe

Pana acum prezenta mea la evenimentele automobilistice se rezuma la vizitarea parcului inchis si eventual ma uitam la startul unui raliu. Raliul Banatului, Timis Rally mai nou, a disparut din calendar o perioada de vreme insa acum a revenit. Timpul petrecut departe de masini a insemnat si o rupere de tot ce insemna noutate sau stire din cnr. Dar acum odata cu revenirea am zis hai pe probe! Era ceva nou si a meritat efortul. E o lume cu totul diferita si o competitie total schimbata fata de ceea ce se vede prin oras ca superspeciala sau raliu judetean. Plecarea o faci dimineata de tot pentru ca la ora 8 se inchid drumurile, apoi e o cursa spre cea mai buna pozitie de urmarit raliul sau facut poze. Noi am ajuns un pic dupa ora 8 asa ca am lasat masina in primul sat si am luat-o pe jos. Aerul rece de deal ne-a prins bine noua orasenilor obisnuiti cu campiile asfaltice. Am luat-o in sus pe proba si Deodata auzim un muget de motor care rasuna in vale. Si tot rasuna si se auzea tot mai tare, Am sarit ca arsi cand ne-am dat seama ca e chiar aproape. Eu dupa un parapet, Dani si Ramona lipiti de peretele de pe interiorul virajului. Bun venit in lumea raliurilor. Am zis ok, suntem atenti si cand mai auzim motoare ne oprim. Zis si facut, dar valea rasuna din nou. Urmatorul deschizator de drum se apropia. Hai sa grabim pasul ne-am zis- Am ajuns intr-o locatie care o credeam noi buna, eu mi-am setat camera foto si am auzit un muget muuuult mai tare decat precedentele. Zgomot de petarde, motor, frane….un mitsubishi a zburat pe langa noi de parca nu avea contact cu asfaltul. In curbe in care eu as frana el accelera. O aderenta incredibila si in final frana, la fel de incredibila. Wow, trecuse Porcisteanu, campionul en-titre. Dupa el urmatorul, nici nu aveai timp sa te uiti la pozele facute. La fel de tare. Si tot asa am trecut prin clase. Au fost si loganurile, au trecut si ungurii si apoi liniste. Ne-am uitat pe harta si am zis : Hai mai departe pe proba, e un ac de par la aproape jumate de kilometru de noi. Iesim din padure si acolo zeci de masini parcate, oameni cu scaune de pescuit, bautori de bere, sfaraitori de gratare. Micii radeau in foc si oamenii comentau evolutiile. Prinzand curaj, ne-am pus pe exteriorul unui viraj ce preceda acul de par. Am zis : ii prind pe franare si apuc sa ii prin bine in poze. Am prins, botul lui Evo X a lui Porcisteanu ! Pana sa il urmaresc cu obiectivul el disaparuse. Nu franase, bineinteles, in acel viraj. Ba chiar accelera. Franarea era muuult mai incolo. Masinile pur si simplu dansau pe pietrisul din curba si au fost cativa care au scapat de obiectivul meu de frica. Frica mea, pentru ca aveam impresia ca scapa masina de sub control si o luam la sanatoasa spre deal. Zgomotul e ceva care nu il poti uita. Antilag-ul care pocnea in turbina cat timp pilotii nu mai accelerau iti vibra organele in tine. Acceleratia care scutura valea si exploziile gazelor nearse pe esapament scuturau pitorescul peisaj cu pasarelele care ciripeau langa lacul Surduc. Intre toate astea s-a mai auzit o frana lunga, trosc, bum, pauza, bum, pauza, bum. Nastase cu al lui Logan lua o curba prea larg si a ajuns in santul de pe exterior, luand cu el si ceva tufe. Roata cu brat rupt, prag, aripa indoita. Eu m-as fi luat cu mainile de cap, evaluand pagubele. El se ruga de noi sa il impingem ca sa continue. De asta eu nu sunt pilot de raliu si ei sunt. De asta eu franez inainte de curbe si ei accelereaza. De asta ei franeaza in timp ce inca accelereaza (adevaratii piloti franeaza cu stangul si acceleraza cu dreptul, uneori in acelasi timp). Mirosul de combustibil de cursa, care te facea sa te intrebi daca masinile functioneaza cu aracet (asa miroase) este iarasi o senzatie care se uita greu. Acasa scosul celor 1000 de poze, frustrarea ca l-am prins de prea putine ori pe Porcisteanu si Girtofan, favoritii mei. Dar mai vreau ! Si pe langa plane spotting am mai descoperit un hobby : mersul pe speciale in raliu ! E o experienta senzationala daca va plac motoarele si adrenalina si va invit sa o gustati si voi. Un mic album cu cateva poze facute in cele 2 zile de raliu il gasiti aici.

Suntem ceea ce meritam sa fim

Stiu ca am intarziat cu una sau doua zile, insa am avut motive intemeiate.
Revenim la subiectul cu ceea ce meritam sa fim.
Unul din offurile mele consta in faptul ca romanul se pricepe la toate. Si e partial adevarat. Tot eu spuneam mai devreme ca daca nu te pricepi la toate iti iei tepe de nu mai sti cum te cheama. Asa am invatat despre celule stem, despre scaune de masina, despre centrale termice, despre aer conditionat, despre televizoare, etc.
Dar desi am invatat cat am avut nevoie in aceste domenii eu nu ma consider un expert in asa ceva. Insa cred ca sunt una din putinele exceptii care gandeste asa. Am multe cunostinte care se bat cu caramida in piept ca stiu tot ce misca in cate un domeniu "studiat" din necesitate.
Iar mai apoi sunt expertii care chiar le stiu pe toate si care nu accepta nici un sfat. Eu sunt de parere ca am de invatat ceva si de la cersetorul de la semafor, dar am intalnit oameni carora nu le poti spune nimic ba chiar se ofenseaza rau daca incerci sa le arati ca munca lor nu e tocmai perfecta. Am intalnit zidari care chiar s-au luat si au lasat lucrarea balta daca am indraznit sa spun ca un perete e crapat (si drept dovada la un an de atunci toata lucrarea e crapata). Oare de ce mandria si ego-ul personal trebuie sa stea in calea invatarii? E chiar asa greu sa accepti un sfat ? E oare chiar imposibil ca Schumacher sa faca o greseala de pilot?
Din pacate din nou tine de mentalitate, pentru ca dupa ce treci granita ti se multumeste pentru o reclamatie, pentru ca acea reclamatie ii da sansa respectivului sa imbunatateasca un serviciu. La noi insa intra in functiune toate departamentele juridice si parajuridice ca sa iti demonstreze ca tu nu ai dreptate in reclamatie si de fapt ei sunt atotstiutorii. Si atunci taci si nu mai zici nimic. Dar nici nu mai apelezi la serviciile alea. In final tot afara din tara ajungi sa dai banul!
Siu ca postul va supara multi oameni, insa nu ma astept la confesiuni aici, sunt multumit doar daca fiecare va sta 5 secunde sa se gandeasca la ultima ocazie in care a primit un feedback si cum a reactionat la acesta.

Biografia lui Steve Jobs

Tocmai ce s-a lansat editia tradusa in limba romana.
O lectura captivanta pentru oricine
Biografia lui Steve Jobs

La emag e disponibila si de asemenea e data cadou pentru comenzi de peste 1500 ron.

Suntem unde si ce meritam sa fim

Am ramas socat vineri de cat de mult s-au scumpit ouale. Sun, intreb, cica e normal, la fel peste tot. hmm, ajung acasa si citesc: norme ue, ne-au prins nepregatiti, oferta a scazut la jumate dar pretul de productie nu a crescut. deci cresterea e data de supermarket. dar toate? asta nu e un cartel? nu e intelegere tacita? nu se da amenda pentru asa ceva? Ba da, dar nu la noi. Doar atunci cand iese mare tam-tam vezi pretul benzinei sau convorbirile pe mobile.
Si atunci am stat sa ma intreb, oare daca eu as fi manager de lant d'asta supermarket nu as face la fel? Eu personal as fi bonificat daca as aduce supraprofit companiei mele. Deci da! Si atunci urmatoarea intrebare a fost: dar managerul ala nu e tot roman? Ba da! Dar nationalitatea nu trece drept moneda cand cumperi paine. Si apoi mi-am zis, real - german, kaufland - german, cora-german, auchan - francez, carrefour - francez, billa -austriac, profi - belgian....nu cred ca mai are rost sa continuam. E si normal ca atunci cand deschizi business in alta tara sa tragi sa faci profit. Ok, de aici am mers mai departe. Bun, deci profitul facut de supermarket merge in afara tarii. O parte din banii mei la fel. Eu haine de aici nu imi cumpar pentru ca nu sunt nebun sa dau dublu pe ele. nu sunt pretentios si colectia mustang de anul trecut e ok pt mine, pentru 25 de euro la viena nu 300 lei in mall. deci hainele le iau de dincolo. Scaunul de masina, vezi Incredere, l-am luat la jumate de pret din UK. Masina pe care o conduc e ceheasca, nu romaneasca. de ce ? pentru ca a costat cat cea romaneasca dar e net superioara. si nici cea romaneasca nu mai e romaneasca, noul lodgy fiind facut in maroc. logan e facut in rusia, brazilia, india, maroc si tot mai putin la noi. In curand ramanem cu centrul de dezvoltare, unde folosim tinerii din facultate, ii platim prost, dupa 2 ani fug in strainatate dar vin altii. Si oricum nici profitul logan nu ramane la noi, merge la mama lui, renault!
Deci banii mei, de origine germana caci asta e angajatorul, se duc inapoi in germania la alimente, in austria la haine, in grecia la concedii, in uk la investitii, in italia la banca, din nou in austria sau ungaria la motorina, in cehia si apoi germania la masina si iata de ce cresc preturile. Pentru ca nu putem face nimic. suntem o tara de consumatori, prea putin producatori. Banii pe curent merg tot in italia, singurii care raman sunt cei care ii dau pe bilete de avion spre bucuresti, dar atat tarom cat si cfr vor fi privatizate. Si hidroelectrica si si si...si pe cat pariu ca nu vor fi romanesti firmele castigatoare?
In aceste conditii cat va costa oul maine daca ieri a fost 50 de bani si azi e 80?
Asta a fost cu sunem unde meritam sa fim. Asta pentru ca cei care au privatizat se lafaie in vile si invart conturile bancare de ametesc si ei.
Maine voi explica si de ce cred eu ca suntem CE meritam sa fim.

memories...song memories

E ciudat cum un gust sau un miros iti aduc aminte intr-o miime de secunde mii de amintiri sau momente. De craciun am mancat ou kinder dupa muuulta vreme (da, stiu ca ouale kinder se mananca de pasti :) )si instantaneu mi-am adus aminte de iepuras si cum ne aducea cadouri, cum ne trezeam de dimineata si fuga la cosul cu iarba si oua...
ei bine, pentru mine amintiri multe sunt aduse si de melodii.
Primul film pe care l-am avut pe caseta video a fost TopGun, si cred ca am vazut filmul de cel putin 30 de ori.
De acolo...Berlin, Take my breath away!


Apoi o alta caseta era cea cu Roxette, oficiala, adica originala. La orice ora stiu cuvintele de la "c'mon join the joyride" - Roxette, Joyride! Mama mama cat mai dansam singur acasa pe melodia asta inainte de a pleca la scoala, eram de dupamasa!

si voi tine minte toata viata scena aceea de concert.


Au venit vremuri mai rebele, muzica mai serioasa cica
Bryan Adams. Si la "the only thing that looks good on me" ii stiu versurile. Un bun prieten de-al meu, Alex Titeu, plecase for good in Canada si am intrat intr-o semidepresie. Ascultam melodia asta la casti, seara pana noaptea in bucatarie, caci acolo imi faceam temele. Dani se culca si doar masa din bucatarie era ok. Caldura, no TV, pe atunci nici nu stiam ce e aia internet.


Au venit si primele "romante" si eu eram singurul nebun care stia de formatia asta:
SavageGarden...si acum ascult cu mare placere. Dar nu rasuflata "to the moon and back" ci affirmation ,crash and burn, trully madly deeply sau two beds and a coffee machine...toate pentru versurile sublime. Aveam caseta originala si am invatat si aici, fara sa vreau toate versurile.

Si expresia care ma caracterizeaza:
I believe in karma: what you give is what you get returned! Ascultati cu atentie, sunt multe adevaruri in "affirmation"


Savage Garden a fost perioada de tranzitie spre vest, inca ascultam savage garden cand am plecat pentru 3 ani in UK. Acolo, pe celebrul Radio1 (pe care si acum il prefer online inainte oricarui alt radio) ma loveam de: Modjo Lady


si typically bri-ish accent Sopfie ellis baxtor - Murder on the dancefloor (atentie se pronunta dans nu dens :)


Ce vremuri, traiam din bursa si erau atatea tentatii. Serile de iesit in oras si baut lager si nu beer, de mancat Döner facut de libanezi, de soferi de taxi pakistanezi. De imitat accente englezesti ale diferitilor indieni. Poate perioada care imi aduce cele mai multe melancolii este perioada de la Blundell's School din Devon. Acolo am vazut de ce condusul pe stanga e cel corect, de ce e normal ca apa calda si cea rece sa vina din 2 robineti diferiti, de ce autobuzele doubledecker sunt de 1000 de ori mai bune ca si cele articulate, acolo am invat sa fac 3 tipuri de nod la cravata, sa vorbesc in public, sa nu imi fie frica sa socializez, sa ma gospodaresc, sa gatesc....sa mai continui? Anglia m-a schimbat si si-a pus amprenta si asupra gusturilor muzicale.
Oasis -wonderwall


Din 2003 am inceput sa am bani de albume si nu doar single-uri. Si primul album a fost Enya- Paint the Sky with stars...un fel de best of...care si azi imi starneste emotii.
Era toamna 2002 si eu ii faceam o surpriza tatalui meu aflat la cules de struguri in Germania: ma urcam intr-o namila de avion a Lufthansa...Airbus A300 si faceam zborul London Heathrow - Frankfurt. 19 ani si schimbam companiile aviatice, avioanele si 2 din cele mai aglomerate aeroporturi din lume. Ce vremuri...apuse. Ziceam airbus A300 pentru ca e singurul avion din flota moderna Lufthansa care nu mai e, a fost inlocuit. Albumul Enya l-am luat din Heathrow, si cam toate melodiile de pe acel album imi aduc in fara imaginea botului de avion parcat spre terminal si de emotia mea...oare ce tren iau din frankfurt spre bingen budesheim, oare voi sti atata germana cat sa imi cumpar bilet? am ajuns cu bine si emotia revederii a fost...WOW.Asta dupa singura aterizare ratata din viata mea. Vant lateral puternic din dreapta pe aterizare si aripa stanga aproape atinge pamantul, nasul sus brusc si aterizare ratata...a doua oara a fost mai bine! Totul in avion de 250 de locuri.



Dupa enya au venit si altele
Massive attack- teardrop

Groove Armada- at the river


Parca de atunci...pauza. nu mai retin un cantec, un cantaret, nimic. toate cancanistele, toate "vedetele" nu fac decat galagie.
Mai citesc cate un blog al unor prieteni si se plang de aceleasi lucruri, ne vrem vremurile inapoi, vremurile cand plecam de acasa cu cheia la gat. vremurile cand jucam sopron si ne uitam la captain planet. Ma uit la Sebi si vad ca CNP-ul lui incepe cu 5 si anul nasterii cu 20...wow, noi cei cu 19 in fata oare chiar suntem asa...incepem sa fim ca si parintii nostri si sa spunem: " nu se mai fac lucrurile cum se faceau odata! "
Raspunsul este DA!

Din comentariile melodiilor parca reiese o stare de spirit!
so much memories

The good old days.....when things really mattered. Goodbye 80's, you will be missed forever. RIP 80's. I miss you.

Too bad there arent songs like this anymore(well the 90's songs). They're all being covered up by sex, drugs or other types of music that don't really have meanings anymore. RIP 90's hopefully you will come back SOON

I burned this CD, what nice memories bring me back this song... early summer, nice ladies at the beach and parties all the time, now I am a piece of shit aged 30... Fuck life sucks

Im 16, I remeber listerning to this as a kid, I used to listern to it before i whent to sleep... Life was soo simple back then dreaming of far away places and rainfroests Music back then was soo much better than the shit today, I miss being a kid listerning to this :'( I will never forget Enya!!!

Incredere!

inca un post care il "coc" de ceva vreme. incredere....nu mai am in mai nimic in romania.
se facea pe vremuri, nu stiu daca se mai fac....cica institutiile in care au romanii incredere: biserica- am vazut preoti pe invers, am vazut maicute gravide, am vazut preoti care ingroapa mortul doar pe bani! deci s-a dus increderea. apoi mai era politia....dupa prima spaga data si lor si dupa tot mai multe povesti pe care le aud despre ei spun in gura mare ca politia romana egal zero! Vezi postul cu spargerea masinii sau vezi cum suni la 112 ca unul e tembel pe drum si ti se zice sa mergi sa depui plangere la prima sectie. Sau sa te ameninte unul pe strada, sa suni la 112 si ei sa auda asta si cand vin comunitarii sa te trezesti cu amenda pentru deranjarea ordinii publice. toate sunt reale! deci si aici incredere zero.
Si apoi ce faci...nu ai incredere si incepi sa cercetezi. Vreau un scaun de masina. Nimeni nu stie sa imi recomande ceva bazat pe dovezi, doar "aveti incredere in mine". Isofix e marca de scaun si aruncati banii degeaba, luati bertoni ca e marca italiana (si e facut la bulgari) si "luati orice scaun ca toate sunt la fel". Dupa ce stau peste 12 ore in studii despre scaune aflu despre isofix, marca si modelul care il doresc. Dau un google si vad in romania cel mai ieftin 21 de milioane cu urmatoarele conditii: ne faceti plata, in 48 de ore avem timp sa va confirmam ca am primit banii si apoi in 30 de zile va aducem scaunul. Intru pe site din strainatate si iau acelasi scaun cu: 12 milioane!
O prezentare a scaunului aici:


Si asa am invatat si scaune. Asa invata toti care isi fac casa, cei care nu invata isi iau teapa pe scurt. Asa stiu totul despre: laptopuri, televizoare, sisteme de sunet, mobila, masini, piese de masini, cauciucuri de iarna. Urmeaza saltele, vacante...aaah aici mai e o chestie. Am mai spus-o mai demult, mergi in excursie in grecia si dai pe vacantele optionale cu 20% mai mult pentru ca le-ai luat de la ghidul roman si nu de pe strada...vorbind despre incredere. Si asa apar forumuri, asa ne specializam pe tot mai multe. Oare un neamt sau francez sau austriac stie tot atatea ? Nu! merge in magazin si i se da informatia....sincera si cat mai completa. Ma duc in Real si iau brocoli la jumate de kg precantarit. Din pura curiozitate il pun pe cantar si are...400 de grame! Pe aproape!
si asa ajungem sa ne certam cu oricine care ne presteaza un serviciu sau ne produce un bun. imi fac mobila, ii verific fiecare coltisor ca nu cumva sa fiu inselat. Asta dupa ce am citit 2 saptamani inainte totul despre paluri, balamale si suruburi! Imi iau o hota fac la fel...si afacerile merg muuult mai incet pentru ca iti pierzi vremea cu explicatii si lamuriri cand tu ai putea sa te ocupi deja de urmatorul client.
Facem promotii dar preturile au fost crescute artificial ca sa aiba de unde scade. vezi cazul flanco cu tva-ul inapoi. apoi ma abonez la un newsletter despre marketing care promoveaza sedinte gratuite de planificare a carierei. raspund in secunda 2 dupa ce am primit mailul...anul trecut....nici pana in ziua de azi nu am un raspuns de la un personaj care promoveaza calitatea, increderea si profesionalismul!
Si atunci eu in cine sa mai am incredere in Romania?
in biserica nu
in politie nu
in politicieni....no comment
in medici...3 diagnostice de la 2 doctori...deci nu
in administratia locala....nu
in magazine...nu
ramane familia, unii prieteni...si mai cine?
Voi in cine aveti incredere?