Tehnica fotografica

De la o vreme incoace ma tot uit la aparatul luat de cativa ani si ma cuprinde o senzatie de ciuda suprema. Ciuda ca nu il folosesc, ciuda ca nu l-am invatat, ciuda ca am nu am avut grija de el cum trebuie. Ciuda s-a manifestat si fata de lipsa unui timp al meu, un timp dedicat acestui hobby, cum aveam acum 3-4 ani de exemplu.
Ocazia de a iesi din aceasta letargie a venit odata cu cursul lui Alexandru Bialis, curst de initiere in fotografie. Dupa 2 sesiuni ca pentru tantalai am inceput sa unesc franturile de informatii pe care le aveam deja in ceva coerent. Sandu sintetizeaza totul "pe romaneste" unind informatia intr-un mod logic piperat cu exemple practice din viata de zi cu zi.
Am redescoperit pasiunea pentru fotografie fara un tel anume. Daca la inceputul cursului eram concentrat pe evenimente automobilistice acum pot spune ca imi place si portretul. Credeam ca imi va placea macro dar la o prima incercare e muuuult mai greu in comparatie cu ce imi imaginam.
Asadar ceva concluzii:
- inainte de curs din 100 de poze puteam folosi cam 5-7 pentru prelucrare si lauda.
- la prima incercare dupa curs din 102 poze facute am ramas cu 75. Aproape am inversat proportiile!!
- lumina e totul, invatati totul despre lumina si incercati sa nu mai vedeti cu ochii ci cu ochiul obiectivului in cautate de lumina.
- locatia si unghiul sunt 40% dintr-o poza, 40% sunt reglajele de lumina. 20% e diferenta de hardware (vorbim insa de comparatii mere cu mere nu full frame vs sapuniera).
- dupa cateva lectii am deja o directie clara in scopul imbunatatirii bazei hardware. Stiu ce caut la un aparat, stiu ce caut la un obiectiv. #
- inainte de curs 90% din poze erau in modul AUTO, acum 90% sunt in modul manual! Multumesc Sandu!

Am inceput cu un mic test prin casa.
Totul e clar si datorita unor teste cu White balance si ISO ajungem la culori vii si placute ochiului. Parca mai frumos ca in realitate!
Am spus, ok. Asta merge. Ok, primul test a fost seara la lumina becului si mi-am spus ca e mai dificil decat pare. Dar pe zi e o alta viata! Let there be light!





Incurajat de rezultat am trecut la fete. Aceasta pozae de fapt dintre primele facute, seara. Deci cu lumina mai slaba si obiectivul meu din kit putin luminos. Atunci mi-am dat seama ca e bine sa cumperi un body si obiective separat. Un kit e un kit si nimic mai mult. 18-55 e o strutzo-camila care e ok pentru cei ce atunci se apuca. Dupa un mic studiu iti dai seama ca participi la o etapa de raliu cu un Logan. Vei termina cursa dar nimeni nu te va baga in seama si nu vei avea nici o sansa la podium. Eventual doar in cupa Logan.

Am trecut la modelul Sebi. Tot in casa. Am pozat in lumina si contralumina. Loganul merge mai bine la vale. Intelegeti comparatia. A trebuit sa exagerez un pic cu expunerea ca sa imi iasa ceva cu obiectivul meu cu f de 3.5. Vazand ca afara apune soarele intreb calul daca vrea ovaz: Sebi, vrei sa te plimbi afara cu bicicleta?
Si dusi am fost, printre pietarii care se pregateau de piata de sambata de langa stadion.

Sa se faca lumina! Si a fost lumina, de asfintit. O lumina calda care prin ochiul obiectivului face lumea mai frumoasa decat era. Printre certurile pietarilor pe locuri de parcare camera se declansa la foc continuu. 4 poze de setare si voilla: Rezultatul m-a mirat si pe mine! Nikonul meu care face culori fade si poze fara focus poate sa scoata asa ceva? Ei bine DA! Focus pe ce trebuie, culori calde! Tot tacamul. Sunt sigur ca un fotograf cu experienta imi va spune acum ca e prea putina lumina si ca incadrarea nu e frumoasa. Dar pentru mine a fost o prima batalie castigata cu D90. Dupa un razboi sangeros in care pierd batalii de 3 ani incoace acum am inceput sa fim de aceeasi parte a baricadei.

A facut Sebi la ture pana nu a mai putut. Si nu stia saracul de ce eu il astept in acelasi punct si nu mai alerg pe langa el. Dar lumina conta in acest moment.
Am facut si ceva incercari de portret. Mi-am dat seama ca atunci cand intri intr-o nisa de fotografie specializarea e mare. Portret, macro, sport e cu totul altceva! Sa faci poze misto de hobby nu e chiar greu. Dar cand treci la un subiect delimitat totul urca cu o treapta.
Lumina e brusc si mai importanta, momentul ales e cheia intre reusita si banal.

Dar scapi si de ceva batai de cap cum ar fi subiecte din fundal sau focus gresit. Si in final o ultima poza cu o privire spre viitor. Se anunta vremuri frumoase, lumina sa fie!
p.s. si bani de obiective!
p.s.s. Nici o poza nu a fost prelucrata in nici un fel. Nu e marita lumina in vre-o poza, nu e dat nici un sharpen, nu e lucrat la culoare sau contrast. Inainte imi lua un timp egal pregatirea pozelor cu scrisul postarii.