Luna de miere in business

Voi ati observat ca majoritatea afacerilor in tara noastra draga nu mai sunt ce au fost odata ? Tin minte primii ani de KFC in Romania cand iti venea sa mesteci si oasele asa aroma aveau. Acum nu mai termini jumatate de meniu ca iti vine rau de la tona de ulei care siroieste din mancare (tocmai de aceea de jumatate de an am cam renuntat la acest obicei).
Desigur aveti un restaurant care va placea candva si care acum va dezamageste crunt. Sigur ati fost mandri ca faceti parte din familia de clienti a unei afaceri pentru ca acum sa va simtiti pur si simplu dati la o parte.
De unde a inceput totul; Azi merg sa fac o depunere la banca de care eram foarte mandru si ale carei servicii le recomandam pana azi (unicredit i se spune)! Mi se cere buletinul desi am dat toate datele (cont, firma, ro, tot tacamul) de catre acelasi functionar care in trecut nu mi-l cerea. Mai mult ca sigur ca procedura ii spune sa ceara buletinul dar dupa cativa ani in care iti cunosti clientii ajungi sa ii sti dupa numele mic si iban. Constatam amandoi ca buletinul imi expirase de fix 9 zile. Imi spune ca imi e expirat buletinul si tace. Dupa 20 de secunde de tacere ma uit la el fix.
Nu va pot face depunerea.
Dar vi-am dat toate detaliile si in precedentele dati nu a fost nevoie de buletin. Nu e ca si cum ar fi expirat acum 3 luni, sunt doar 9 zile.
Va rog da-ti-mi un buletin!
Pei vi-am dat!
Dar buletinul nu e valabil.
Stiu! Am vazut si eu, ceea ce va cer este sa imi faceti depunerea asa cum mi-ati facut si datile trecute.
Dati-mi un buletin!
Ma uit la el si ma abtin sa il intreb de ce face misto si e ironic. In fond eu platitorul, el platitul si din comisionul meu, eu aveam nevoie de el, culmea!
Tace!
Eu imi iau banii de pe tejghea, copilul de mana (eram cu Sebi care se juca cu masinuta pe acolo pe langa) si din prost obicei spun "Multumesc" asa cum inchei orice fel de interactiune, inclusiv la supermarket, banca, benzinarie etc. Imi spun sa nu ma enervez ca nu era urgenta depunerea oricum.
El tace.
Mie imi sare mustarul si mai spun o data oprindu-ma din drum MULTUMESC!
El tace in continuare!
A treia oara ridic vocea si spun MULTUMESC! In caz ca nu ati invatat la "multumesc" din respect pentru interlocutor se raspunde cumva! Eu trebuie sa va invat ?
Nu aveti pentru ce!
La revedere!
El tace.
Eu imi vad de drum spunand ca nu are rost sa imi pun capul cu toti prostii!

In fond greseala a fost a mea, aveam buletinul expirat. Dar Unicredit m-a obisnuit cu un serviciu aproape perfect si o apropiere calda fata de client. 5 ani de relatie distrusi de un copil prost crescut care a avut impresia ca e actionar majoritar. Daca m-ai obisnuit cu un nivel al asteptarilor nu ma dezamagi ca voi pica de la o inaltime mult mai mare!

Prin comparatie Sebi a primit pe 17 Septembrie un set lego din care lipseau 3 piese. Cutia era sigilata dar punga dinauntru avea o gaura. Scriu la Lego, scriu ce piese imi lipsesc in 17 Seara la 23:30 si in 18 la ora 10:30 primesc mail cum ca mi-a plecat scrisoare cu piesele lipsa. Buuuun sa o vedem si pe asta. In 26 ajung piesele si raman mut! Probabil trebuie sa am o interactiune cu un angajat frustrat din Romania ca sa aibe asta grija sa imi strice imaginea si despre Lego.

De ce la ei se poate si la noi nu? De ce la noi o reclamatie este ca o injuratura de mama? In loc sa imi multumesti ca imi pasa sa iti spun si sa te ajut sa iti imbunatatesti serviciile, tu ma certi ? Ba mai mult daca ai lansat un serviciu sau un produs si vezi ca are succes de ce trebuie sa renunti la calitate si sa maresti tariful ? De ce accepti vorba Merge si asa? DE CE ?
Acelasi restaurant din Viena imi ofera aceeasi calitate de Sushi de fiecare data, de 7 ani incoace mie. Altora de peste 20 de ani! Daf junior nu mai e ce a fost, Sabres nu mai era ce a fost la inceput (intre timp au mai reparat din derapaj), Casa Bunicii a ajuns unul dintre cele mai scumpe restaurante din Timisoara....sa continuam ?
Imi tot pun intrebarea de ce avem noi stima de sine infinit mai mica in comparatie cu cei din vest! De ce pentru ei e o mandrie sa ofere acelasi standard ridicat dar la noi trebuie sa gasesti metode sa faci mai multi bani cu mai putin efort ? E munca asa o rusine in Romania ? Sau termenul de business e prost inteles.

Tehnica fotografica

De la o vreme incoace ma tot uit la aparatul luat de cativa ani si ma cuprinde o senzatie de ciuda suprema. Ciuda ca nu il folosesc, ciuda ca nu l-am invatat, ciuda ca am nu am avut grija de el cum trebuie. Ciuda s-a manifestat si fata de lipsa unui timp al meu, un timp dedicat acestui hobby, cum aveam acum 3-4 ani de exemplu.
Ocazia de a iesi din aceasta letargie a venit odata cu cursul lui Alexandru Bialis, curst de initiere in fotografie. Dupa 2 sesiuni ca pentru tantalai am inceput sa unesc franturile de informatii pe care le aveam deja in ceva coerent. Sandu sintetizeaza totul "pe romaneste" unind informatia intr-un mod logic piperat cu exemple practice din viata de zi cu zi.
Am redescoperit pasiunea pentru fotografie fara un tel anume. Daca la inceputul cursului eram concentrat pe evenimente automobilistice acum pot spune ca imi place si portretul. Credeam ca imi va placea macro dar la o prima incercare e muuuult mai greu in comparatie cu ce imi imaginam.
Asadar ceva concluzii:
- inainte de curs din 100 de poze puteam folosi cam 5-7 pentru prelucrare si lauda.
- la prima incercare dupa curs din 102 poze facute am ramas cu 75. Aproape am inversat proportiile!!
- lumina e totul, invatati totul despre lumina si incercati sa nu mai vedeti cu ochii ci cu ochiul obiectivului in cautate de lumina.
- locatia si unghiul sunt 40% dintr-o poza, 40% sunt reglajele de lumina. 20% e diferenta de hardware (vorbim insa de comparatii mere cu mere nu full frame vs sapuniera).
- dupa cateva lectii am deja o directie clara in scopul imbunatatirii bazei hardware. Stiu ce caut la un aparat, stiu ce caut la un obiectiv. #
- inainte de curs 90% din poze erau in modul AUTO, acum 90% sunt in modul manual! Multumesc Sandu!

Am inceput cu un mic test prin casa.
Totul e clar si datorita unor teste cu White balance si ISO ajungem la culori vii si placute ochiului. Parca mai frumos ca in realitate!
Am spus, ok. Asta merge. Ok, primul test a fost seara la lumina becului si mi-am spus ca e mai dificil decat pare. Dar pe zi e o alta viata! Let there be light!





Incurajat de rezultat am trecut la fete. Aceasta pozae de fapt dintre primele facute, seara. Deci cu lumina mai slaba si obiectivul meu din kit putin luminos. Atunci mi-am dat seama ca e bine sa cumperi un body si obiective separat. Un kit e un kit si nimic mai mult. 18-55 e o strutzo-camila care e ok pentru cei ce atunci se apuca. Dupa un mic studiu iti dai seama ca participi la o etapa de raliu cu un Logan. Vei termina cursa dar nimeni nu te va baga in seama si nu vei avea nici o sansa la podium. Eventual doar in cupa Logan.

Am trecut la modelul Sebi. Tot in casa. Am pozat in lumina si contralumina. Loganul merge mai bine la vale. Intelegeti comparatia. A trebuit sa exagerez un pic cu expunerea ca sa imi iasa ceva cu obiectivul meu cu f de 3.5. Vazand ca afara apune soarele intreb calul daca vrea ovaz: Sebi, vrei sa te plimbi afara cu bicicleta?
Si dusi am fost, printre pietarii care se pregateau de piata de sambata de langa stadion.

Sa se faca lumina! Si a fost lumina, de asfintit. O lumina calda care prin ochiul obiectivului face lumea mai frumoasa decat era. Printre certurile pietarilor pe locuri de parcare camera se declansa la foc continuu. 4 poze de setare si voilla: Rezultatul m-a mirat si pe mine! Nikonul meu care face culori fade si poze fara focus poate sa scoata asa ceva? Ei bine DA! Focus pe ce trebuie, culori calde! Tot tacamul. Sunt sigur ca un fotograf cu experienta imi va spune acum ca e prea putina lumina si ca incadrarea nu e frumoasa. Dar pentru mine a fost o prima batalie castigata cu D90. Dupa un razboi sangeros in care pierd batalii de 3 ani incoace acum am inceput sa fim de aceeasi parte a baricadei.

A facut Sebi la ture pana nu a mai putut. Si nu stia saracul de ce eu il astept in acelasi punct si nu mai alerg pe langa el. Dar lumina conta in acest moment.
Am facut si ceva incercari de portret. Mi-am dat seama ca atunci cand intri intr-o nisa de fotografie specializarea e mare. Portret, macro, sport e cu totul altceva! Sa faci poze misto de hobby nu e chiar greu. Dar cand treci la un subiect delimitat totul urca cu o treapta.
Lumina e brusc si mai importanta, momentul ales e cheia intre reusita si banal.

Dar scapi si de ceva batai de cap cum ar fi subiecte din fundal sau focus gresit. Si in final o ultima poza cu o privire spre viitor. Se anunta vremuri frumoase, lumina sa fie!
p.s. si bani de obiective!
p.s.s. Nici o poza nu a fost prelucrata in nici un fel. Nu e marita lumina in vre-o poza, nu e dat nici un sharpen, nu e lucrat la culoare sau contrast. Inainte imi lua un timp egal pregatirea pozelor cu scrisul postarii.