Nu, nu de Fabie doresc sa vorbesc ci de Bobitza. Daca cineva m-ar fi intrebat in a doua zi cand am ajuns acasa cum e, as fi spus ca e obositor si gretos. De ce gretos? Pentru ca in primele zile, din cauza emotiilor, am avut o permanenta stare de greata. O fi fost si din pricina oboselii, o fi si din cauza tensiunii acumulate...nu stiu.
Tresar la orice sunet scos de Sebi si inca nu pot dormi in aceeasi camera cu el, tocmai din acest motiv. Desi el se trezeste o data la 3 ore, intre timp mai viseaza, ofteaza, rade si mai il chinuie burtica.
Ne obisnuim cu rolul asta, la inceput totul pare prea mult, sunt mult prea multe de facut, timp si somn prea putin. Trezirile noaptea sunt criminale pentru mine, dar ce sa mai zica Iza?
Dar ne facem bine cu totii si vom trai si clipe mai odihnite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu