sâmbătă, 8 septembrie 2012

Hungaroring 2012, sau prima oara F1 pe viu!

Totul a pornit ca o gluma. De cativa ani incoace ne intrebam in timpul cursei de Formula 1 de la Hungaroring de ce nu suntem si noi acolo. Apoi un prieten mi-a aruncat provocarea: hai sa mergem ca se intra cu 10-20 euro. Ok am zis cu 2 luni inainte de cursa.
Timpul a trecut, zilele s-au aglomerat, santiere, renovari, treaba multa, colac peste pupaza luni dupa cursa un drum de bucuresti. nu ma duc, asta e! sunt obosit, nu am bani, nu am chef. Apoi fratele meu a insistat, hai sa mergem, suntem mai multi.
Eu nu si nu pana sambata seara cand am zis hai. Duminica la 7 eram in picioare, am votat la referendum si hai la drum. La vama celebra intrebare: unde mergeti? Eu imbracat din cap pana in picioare numai in Ferrari am zis plin de mandrie: La Hungaroring. Vamesul ungur a inceput sa zambeasca. Cel roman nu intelegea nimic, e cursa? Eu: Da! Azi ? DA! Bine, drum bun!

Drumul de Viena mergea greu. Altadata papam kilometrii, acum parca nu era la fel. Nu mai vine odata M0! Am ajuns si acolo, semnele electronice ne dadeau alta ruta fata de GPS. Le-am urmat, am schimbat 2 autostrazi si ce sa vezi, mai 1000 m pana iesim spre Mogyorod! 900, 800, 800, 800, 800, 780, 760, 760, 750 si tot asa vreo 1 ora. 2 ore mai tarziu fentam traficul si parcam in sat, nu in parcarile circuitului. GPS-ul ne spunea 2,5 km. juma de ora zicem noi. si o luam la pas, nu puteam grei, mii si zeci de mii de oameni mergeau in aceeasi directie. Bilete nu aveam, vroiam sa luam la negru, mai ieftine. Nici gand de 10-20 euro, dar eram acolo. Elicopterele zumzaiua deasupra. Se vedeau tribunele. Motoarele ? Nimic inca. Mai avem 2 ore pana la start. apoi o ora. incepem sa intram in panica. eu vroiam la gold adica pe linia de start, ceilalti vroiau gratis in spatele circuitului. merg dupa ei. mergem pe langa gardul care imprejmuia circuitul. Aruncam un ochi printre dalele de beton, wow, uite reclama cu DHL, si uite si Allianz si Pirelli. Vazand vibratoarele colorate viu ne-a luat mai rau. Noi trebuie sa intram, urgent. mai e o ora pana la start. in spatele circuitului plin de rulote si constructii de schele impresionante. totul ca sa nu plateasca bilet. steaguri, magazine, plin de sepci de la toate echipele. In Timisoara daca mai vezi o alta sapca de la alta echipa te uiti lung dupa ea si ea dupa tine. Aici eram toti la fel, desi tin cu Ferrari mergeam langa fani RedBull, McLaren, Raikkonen si tot asa. Eram noi, aia nebunii care veneau sa vada cursa pe viu, noi aia privilegiatii.
Am facut o mica afacere la bilete, si eram in! Eram inside!!! Wow, nici un gard, nimic! Baie!!! uite o baie, hai repede, au si apa rece si se poate bea. Afara 37 de grade, noi cu un tricou si cate o sapca. Amatori ce mai!
Ce de steaguri, ce de sepci, ce de lume. Ne gasim un loc si se aude un zumzet din departare. era un muget, zumzaitul acela de motor de F1. Se aude tot mai tare, inima bate in piept. Si se vede, e un Sauber. Perez e primul pilot de F1 pe care l-am vazut, Sauber prima masina in miscare. Ies toti de la boxe sa mearga la start. Ne uitam unii la altii in timp ce enumeram pilotii care treceau! Uite-l pe Raikkonen, si Grosjean. uite Caterham, Marussia, HRT. apoi vin greii! Pur si simplu nu imi venea sa cred ca sunt acolo. Urlam de bucurie si surprise, de la atata emotie, lacrimi in ochi! Lacrimi la propriu, nu imi venea sa cred ca suntem intr-adevar acolo.






Un doi a inceput cursa. Stiam ordinea de la start si a fost usor sa urmarim cursa...vreo 12 ture pana au inceput sa intre la boxe.
 De acolo mai departe totul a fost confuz. Nici poze nu prea puteam sa fac. 2 garduri ne tineau departe de circuit. Si inca cateva zeci de mii de oameni cu pozitii mai bune pentru ca au fost acolo de dimineata.
Pe la jumatatea cursei au inceput durerile de urechi. Temerari, fan adevarat nu am avut nevoie de dopuri de urechi dar pe la ora 16:00 le-as fi apreciat. Am cautat mai multe pozitii faine de poze dar acele garduri, si caldura, si lipsa apei...toate ne storceau de energie.
Am mai prins ceva poze si atat. Nu pot spune ca nu m-am bucurat cand a venit finalul. Am invatat ceva lectii pentru la anul. Si de asemenea am injurat ideea de a lasa masina in sat. Sleiti de energie am mai mers 1 ora pana la masina inapoi. Si apoi o liniste totala spre casa...a fost si a trecut, prima mea cursa de Formula 1. Fiecare a castigat ceva, eu eram bucuros ca Alonso s-a distantat la puncte, ceilalti erau bucurosi pentru castigator, pentru ca l-au vazut pe Schumi sau Vettel.
This is Formula 1!

duminică, 2 septembrie 2012

When you think things are bad

Urmatoarea postare va fi in engleza pentru ca pur si simplu suna mai bine si asa...de dragul vremurilor cand 90% din exprimarea mea era in engleza.
Pentru traducere copy paste la tot textul in translate.google.com

Things are not always perfect, life is not all milk and honey and it has its ups and downs. Sure, you all know these words and they make sense, to some more than to others. But sometimes you think things could not get any worse. Nobody understands you, not matter how much you do it is never enough and no matter what you say it is most often misunderstood.

I have just watched a movie and spend most of it with tears in my eyes. I won't tell you how it ends not to spoil it for you. But it sure is a good wake up call for all who think that too much work at work, a stupid boss or a small scratch on your car is the end of life. Or to those who want the end of life to come sooner to them.

Ok, movie is called 50-50 and it is about a young guy, 27, who finds out he has cancer. This guy has been eating healthy, jogging, even recycling. Hell, he was even taking all the bullshit from a cheating girlfriend in order to be patient to her. Life always takes away the good ones, I know. It has been a while since a movie with such a simple storyline has moved me more than this one. And it makes you reflect, it makes you return the phonecalls of your niggling mom, it makes you appreciate the ones around you, but only the ones that care about you. It makes you appreciate life in a true way, not the "new status way" of : a new day a new beginning to my life and all this kind of bullshit. The same type that I am typing now. Reading here that you should appreciate every moment will make no impact whatsoever. But after watching this movie you sure can compare. Soon I will be 29, there are babies of 2 passing away with cancer. So it can touch any one of us, and then come the questions. Would I need a check? If I have people around me, how many would still be around me at my funeral for example? What would you do on the last day of your life if you knew it was your last day? But what if you didn't know? How would you spend your days?

Damn, these americans have struck a chord!

marți, 28 august 2012

Nu mai e timp...

Oare cand eram copii cum aveam timp sa jucam scunsa, sa ne uitam la desene la sarbi, sa ne jucam prinsa, fotbal, sa mai calarim si tzogla, sa tragem ceva zgarieturi pe genunchi si coate. Apoi a venit scoala, faceam repede temele si zbang la joaca. Si parca tot bagam ceva ore de joaca.
Au aparut calculatoarele si parca atunci a disparut timpul de joaca. A venit gimnaziul si apoi liceul. Asta ultimul la mine e un caz aparte, dar parca altul era timpul. Facultatea....cu iesiri la suc, cu iesiri la chiul. Mai o plecare undeva, un mall, un "atu cu canapele". Japs in masina cuiva si hai, "ca si asa nu am chef de scris dupa dictare". Si sugeam pe un frappe o ora ca de altul nu mai aveam bani.
Acum....acum e acum. Parca orice hobby avem, orice dorinta de razbatere din rutina zilnica e supta cu mult patos de...de rutina, cred. Odata e 7 dimineata, undoi e 11 si apoi vreo 2 sau3. De aici pana la ora 7 mai sunt doar 5 minute si apoi dupa 10 minute e 11 seara. Si atunci parca mai am timp vreo 2 ore pentru mine.
numai ca la ora aia nu mai poti sa mergi la un frappe, daca iti suni prietenii te intreaba daca ai cu capu', raliurile sau avioanele nu pot fi vizionate live la ora aia si eventual iti mai ramane un blog ceva. Asta pana te pui la calculator si iti aduci aminte de un mail care trebuie sa il dai, un excel de terminat, un proiect ceva. Si amani, o zi, doua, saptamana, luna si iaca din mai nu am mai scris.
ma uit pe facebook la ce fac prietenii mei si vad, ala a fost in excursie, aia la mare. aia are poza in unirii la cafea, ala la pescuit. Astia doi au iesit impreuna si iaca trece timpul in timp ce tu ii admiri pe altii.
Si iti faci planuri, de acum inainte....rup cerul in doua, scriu pe blog, merg cu bicicleta, imi beau cafeaua duminica in oras, fac poze, ma duc la evenimente si din astea.
Dar voi reveni...voi reveni cu un eveniment la care am fost acum o luna si nici nu am apucat sa scot pozele.

luni, 21 mai 2012

Timis Rally 2012...live pe probe

Pana acum prezenta mea la evenimentele automobilistice se rezuma la vizitarea parcului inchis si eventual ma uitam la startul unui raliu. Raliul Banatului, Timis Rally mai nou, a disparut din calendar o perioada de vreme insa acum a revenit. Timpul petrecut departe de masini a insemnat si o rupere de tot ce insemna noutate sau stire din cnr. Dar acum odata cu revenirea am zis hai pe probe! Era ceva nou si a meritat efortul. E o lume cu totul diferita si o competitie total schimbata fata de ceea ce se vede prin oras ca superspeciala sau raliu judetean. Plecarea o faci dimineata de tot pentru ca la ora 8 se inchid drumurile, apoi e o cursa spre cea mai buna pozitie de urmarit raliul sau facut poze. Noi am ajuns un pic dupa ora 8 asa ca am lasat masina in primul sat si am luat-o pe jos. Aerul rece de deal ne-a prins bine noua orasenilor obisnuiti cu campiile asfaltice. Am luat-o in sus pe proba si Deodata auzim un muget de motor care rasuna in vale. Si tot rasuna si se auzea tot mai tare, Am sarit ca arsi cand ne-am dat seama ca e chiar aproape. Eu dupa un parapet, Dani si Ramona lipiti de peretele de pe interiorul virajului. Bun venit in lumea raliurilor. Am zis ok, suntem atenti si cand mai auzim motoare ne oprim. Zis si facut, dar valea rasuna din nou. Urmatorul deschizator de drum se apropia. Hai sa grabim pasul ne-am zis- Am ajuns intr-o locatie care o credeam noi buna, eu mi-am setat camera foto si am auzit un muget muuuult mai tare decat precedentele. Zgomot de petarde, motor, frane….un mitsubishi a zburat pe langa noi de parca nu avea contact cu asfaltul. In curbe in care eu as frana el accelera. O aderenta incredibila si in final frana, la fel de incredibila. Wow, trecuse Porcisteanu, campionul en-titre. Dupa el urmatorul, nici nu aveai timp sa te uiti la pozele facute. La fel de tare. Si tot asa am trecut prin clase. Au fost si loganurile, au trecut si ungurii si apoi liniste. Ne-am uitat pe harta si am zis : Hai mai departe pe proba, e un ac de par la aproape jumate de kilometru de noi. Iesim din padure si acolo zeci de masini parcate, oameni cu scaune de pescuit, bautori de bere, sfaraitori de gratare. Micii radeau in foc si oamenii comentau evolutiile. Prinzand curaj, ne-am pus pe exteriorul unui viraj ce preceda acul de par. Am zis : ii prind pe franare si apuc sa ii prin bine in poze. Am prins, botul lui Evo X a lui Porcisteanu ! Pana sa il urmaresc cu obiectivul el disaparuse. Nu franase, bineinteles, in acel viraj. Ba chiar accelera. Franarea era muuult mai incolo. Masinile pur si simplu dansau pe pietrisul din curba si au fost cativa care au scapat de obiectivul meu de frica. Frica mea, pentru ca aveam impresia ca scapa masina de sub control si o luam la sanatoasa spre deal. Zgomotul e ceva care nu il poti uita. Antilag-ul care pocnea in turbina cat timp pilotii nu mai accelerau iti vibra organele in tine. Acceleratia care scutura valea si exploziile gazelor nearse pe esapament scuturau pitorescul peisaj cu pasarelele care ciripeau langa lacul Surduc. Intre toate astea s-a mai auzit o frana lunga, trosc, bum, pauza, bum, pauza, bum. Nastase cu al lui Logan lua o curba prea larg si a ajuns in santul de pe exterior, luand cu el si ceva tufe. Roata cu brat rupt, prag, aripa indoita. Eu m-as fi luat cu mainile de cap, evaluand pagubele. El se ruga de noi sa il impingem ca sa continue. De asta eu nu sunt pilot de raliu si ei sunt. De asta eu franez inainte de curbe si ei accelereaza. De asta ei franeaza in timp ce inca accelereaza (adevaratii piloti franeaza cu stangul si acceleraza cu dreptul, uneori in acelasi timp). Mirosul de combustibil de cursa, care te facea sa te intrebi daca masinile functioneaza cu aracet (asa miroase) este iarasi o senzatie care se uita greu. Acasa scosul celor 1000 de poze, frustrarea ca l-am prins de prea putine ori pe Porcisteanu si Girtofan, favoritii mei. Dar mai vreau ! Si pe langa plane spotting am mai descoperit un hobby : mersul pe speciale in raliu ! E o experienta senzationala daca va plac motoarele si adrenalina si va invit sa o gustati si voi. Un mic album cu cateva poze facute in cele 2 zile de raliu il gasiti aici.

vineri, 2 martie 2012

Suntem ceea ce meritam sa fim

Stiu ca am intarziat cu una sau doua zile, insa am avut motive intemeiate.
Revenim la subiectul cu ceea ce meritam sa fim.
Unul din offurile mele consta in faptul ca romanul se pricepe la toate. Si e partial adevarat. Tot eu spuneam mai devreme ca daca nu te pricepi la toate iti iei tepe de nu mai sti cum te cheama. Asa am invatat despre celule stem, despre scaune de masina, despre centrale termice, despre aer conditionat, despre televizoare, etc.
Dar desi am invatat cat am avut nevoie in aceste domenii eu nu ma consider un expert in asa ceva. Insa cred ca sunt una din putinele exceptii care gandeste asa. Am multe cunostinte care se bat cu caramida in piept ca stiu tot ce misca in cate un domeniu "studiat" din necesitate.
Iar mai apoi sunt expertii care chiar le stiu pe toate si care nu accepta nici un sfat. Eu sunt de parere ca am de invatat ceva si de la cersetorul de la semafor, dar am intalnit oameni carora nu le poti spune nimic ba chiar se ofenseaza rau daca incerci sa le arati ca munca lor nu e tocmai perfecta. Am intalnit zidari care chiar s-au luat si au lasat lucrarea balta daca am indraznit sa spun ca un perete e crapat (si drept dovada la un an de atunci toata lucrarea e crapata). Oare de ce mandria si ego-ul personal trebuie sa stea in calea invatarii? E chiar asa greu sa accepti un sfat ? E oare chiar imposibil ca Schumacher sa faca o greseala de pilot?
Din pacate din nou tine de mentalitate, pentru ca dupa ce treci granita ti se multumeste pentru o reclamatie, pentru ca acea reclamatie ii da sansa respectivului sa imbunatateasca un serviciu. La noi insa intra in functiune toate departamentele juridice si parajuridice ca sa iti demonstreze ca tu nu ai dreptate in reclamatie si de fapt ei sunt atotstiutorii. Si atunci taci si nu mai zici nimic. Dar nici nu mai apelezi la serviciile alea. In final tot afara din tara ajungi sa dai banul!
Siu ca postul va supara multi oameni, insa nu ma astept la confesiuni aici, sunt multumit doar daca fiecare va sta 5 secunde sa se gandeasca la ultima ocazie in care a primit un feedback si cum a reactionat la acesta.

miercuri, 29 februarie 2012

Biografia lui Steve Jobs

Tocmai ce s-a lansat editia tradusa in limba romana.
O lectura captivanta pentru oricine
Biografia lui Steve Jobs

La emag e disponibila si de asemenea e data cadou pentru comenzi de peste 1500 ron.

marți, 28 februarie 2012

Suntem unde si ce meritam sa fim

Am ramas socat vineri de cat de mult s-au scumpit ouale. Sun, intreb, cica e normal, la fel peste tot. hmm, ajung acasa si citesc: norme ue, ne-au prins nepregatiti, oferta a scazut la jumate dar pretul de productie nu a crescut. deci cresterea e data de supermarket. dar toate? asta nu e un cartel? nu e intelegere tacita? nu se da amenda pentru asa ceva? Ba da, dar nu la noi. Doar atunci cand iese mare tam-tam vezi pretul benzinei sau convorbirile pe mobile.
Si atunci am stat sa ma intreb, oare daca eu as fi manager de lant d'asta supermarket nu as face la fel? Eu personal as fi bonificat daca as aduce supraprofit companiei mele. Deci da! Si atunci urmatoarea intrebare a fost: dar managerul ala nu e tot roman? Ba da! Dar nationalitatea nu trece drept moneda cand cumperi paine. Si apoi mi-am zis, real - german, kaufland - german, cora-german, auchan - francez, carrefour - francez, billa -austriac, profi - belgian....nu cred ca mai are rost sa continuam. E si normal ca atunci cand deschizi business in alta tara sa tragi sa faci profit. Ok, de aici am mers mai departe. Bun, deci profitul facut de supermarket merge in afara tarii. O parte din banii mei la fel. Eu haine de aici nu imi cumpar pentru ca nu sunt nebun sa dau dublu pe ele. nu sunt pretentios si colectia mustang de anul trecut e ok pt mine, pentru 25 de euro la viena nu 300 lei in mall. deci hainele le iau de dincolo. Scaunul de masina, vezi Incredere, l-am luat la jumate de pret din UK. Masina pe care o conduc e ceheasca, nu romaneasca. de ce ? pentru ca a costat cat cea romaneasca dar e net superioara. si nici cea romaneasca nu mai e romaneasca, noul lodgy fiind facut in maroc. logan e facut in rusia, brazilia, india, maroc si tot mai putin la noi. In curand ramanem cu centrul de dezvoltare, unde folosim tinerii din facultate, ii platim prost, dupa 2 ani fug in strainatate dar vin altii. Si oricum nici profitul logan nu ramane la noi, merge la mama lui, renault!
Deci banii mei, de origine germana caci asta e angajatorul, se duc inapoi in germania la alimente, in austria la haine, in grecia la concedii, in uk la investitii, in italia la banca, din nou in austria sau ungaria la motorina, in cehia si apoi germania la masina si iata de ce cresc preturile. Pentru ca nu putem face nimic. suntem o tara de consumatori, prea putin producatori. Banii pe curent merg tot in italia, singurii care raman sunt cei care ii dau pe bilete de avion spre bucuresti, dar atat tarom cat si cfr vor fi privatizate. Si hidroelectrica si si si...si pe cat pariu ca nu vor fi romanesti firmele castigatoare?
In aceste conditii cat va costa oul maine daca ieri a fost 50 de bani si azi e 80?
Asta a fost cu sunem unde meritam sa fim. Asta pentru ca cei care au privatizat se lafaie in vile si invart conturile bancare de ametesc si ei.
Maine voi explica si de ce cred eu ca suntem CE meritam sa fim.