cu p mic...dar dur.
te nasti...mami si tati tau tocmai au dat cateva sute de euro la doctor, inca una la anestezist iar tati da cate 5 lei la portar de fiecare data cand vine sa te vada. Si asistentele primesc...dar de la mami.
Merge tati si te inscrie la primarie, te declara. In secunda doi ai devenit inca o cifra la intretinere. Administratorul de abia asteapta. Peste 2 luni vine o mare petrecere. Meniuri, cantareti, baloane, torturi....50 pe factura restul la negru, 100 euro la deejay, restul pe oficial ca nu ne cunoastem. La final caruciorul iti este invadat de plicuri...multe plicuri. Ei vor deveni (ma rog ce ramane din ei) primul tau cont in banca. Pe care mami si tati l-au ales cu mare grija ca nu cumva comisionul de administrare lunar sa nu fie mai mare ca dobanda acumulata. Dupa multe oferte au ramas viabile sub 5! Caci si banca e un fel de administrator...nu ii pasa ca esti mic, dragut si neajutorat.
Apoi mergi intr-un loc cu multi copii, cu oameni imbracati in alb care iti fac un puf in manuta sau fundulet. La final, de parca durerea pricinuita nu e de ajuns, mami si tati mai dau un pachet patrat...sau inca un plic. Unii prieteni au o tanti in alb care vine acasa, ca sa nu mai iesi tu afara...ca e frig. Dar si tanti asta primeste ceva la final.
Anii trec, tati isi face abonament la farmacie, o parte buna din venitul lui va merge catre diverse fiole sau sticlute. La primul tau anisor, din nou petrecere. Se repeta faza cu prima petrecere. Iar plicuri.
Apoi vine vremea gradinitei. Mami si tati cauta ce e mai bun pe piata. Daca esti in oras mare si aglomerat (vezi Bucuresti) iar apar plicurile. Pentru ce? Ca tu sa ramai singur printre straini, 5 zile din 7 si sa plangi neincetat, incercat de un puternic sentiment de parasire. Intre timp tati se imprieteneste cu farmacistele. Deja ii stiu si codul pin de la card si numarul de telefon. Doar opreste la farmacie si medicamentele sunt deja pregatite! Pana te dezmeticesti si nu mai plangi la Gradi vin diversi mosi. Mos Nicolae, Mos Craciun. Mami si tati iar dau plicuri si bani.
Anii fericiti trec repede si te pregatesti de scoala. Tu ai invatat sa numeri de la 1 la 10 dar incepi scoala cu clasa zero. Logic nu? Scaunele desi noi sunt reci si incomode. Bancile sunt deja rupte desi nu au decat un an vechime imi spune tati. Dar iar cautam ce e mai bun. Iar apar plicurile. Pentru ca sa inveti ceva ce ai facut la gradi deja de nenumarate ori si sa inveti alfabetul. Da, acelasi care ai inceput sa il inveti cu bunicile inca de la 3 ani. Dar acum ai 6. Si il inveti din nou. Aceleasi bastonase, aceleasi litere, aceleasi cifre.
Ajungi la scoala adevarata. Dupa ore ii vezi pe mami si tati la sedinte cu parintii in timp ce tu bati un fotbal in curte. Iar dau bani. Porti o uniforma care e urata si materialul de mananca pe piele. Dar a costat mai mult decat costumul de nunta al lui tati, iti spune mami. Asa ca o porti. Dupa 3 luni se mai lasa si incepi sa simti ca sunt haine de fapt.
Prin clasa a IV-a incepi se te tranformi intr-un geniu. Ai 2 profesori de matematica desi tu inca nu cunosti notiunea de profesor. Dar le dai un plic dupa fiecare ora in particular. Cunosti deja 2 limbi straine si nu mai ai idee ce inseamna maidanul pe care ti-l aduci aminte doar din povestirile lui mami si tati. mai bagi un candy crush pe noul S7 ca deh...colegii au deja aifon 12S. Plicurile apar din nou si ajungi in clasa a V-a.
Aici incep alte materii, alte ore in particular, alte plicuri. Plicurile devin tot mai groase pentru ca nici un om normal nu face fata la asa bombardament informatic. Problemele de matematica pentru tati sunt deja prea mult in momentul incare sunt mai multe litere decat cifre in probleme.
Si ajungi sa iei si bacul, plicurile sunt mai asunse acum. Ajungi la facultate cu alte plicuri, ca sa dai de niste profesori carora le e frica sa le iei locul peste cativa ani. Asa ca iti predau din carti din 1992 de la Bibliotheque nu stiu cum ca e lipit un abtibild peste stampila. Termini si faculta, mai mult cu chefuri si distractie decat cu cunostiinte.
Si cauti sa te angajezi. Acum dai tu plicul...mai in stanga mai in dreapta. Daca ai norocul sa ajungi in multinationala condusa de un manager strain mai inveti ceva. Daca nu...atunci trebuie sa dai din coate ca sa obtii ceva. Primii 5 ani merge ca ai impuls de tineret. Dupa 5 ani iti dai seama ce bine ar fi fost sa te angajezi intr-o multinationala cu management strain. In 5 ani ai progresat de la un salariu de 800 la unul de 1300.
Vrei sa traiesti pe picioarele tale, ai o prietena. Stati in chirie si dati 600 din cei 1300 ron numai pe chirie. in lunile de iarna intretinerea ajunge si la 700 ron. Mananci pe la mami si tati in continuare. Dai plicuri la doctori, politsti, administrator, primarii si in alte locuri doar ca sa te bage cineva in seama...daca ai dat cu trebuie plicul.
iti iei un golf 3 din acelasi an in care te-ai nascut tu. mergi cuminte pe banda 1 ca nu ai pretentii si figuri cand un gipan iti taie calea, franand brusc in fata ta si "stricandu-se" pe avarii pe dreapta. Franezi, semnalizezi si ajungi in drept cu el tocmai cand prietena se dadea jos si inchidea usa. Fara sa semnalizeze bolidul accelereaza din nou si iti mai taie o data fata ca vireaza la stanga....fara sa semnalizeze. Nervos te prinde radarul ascuns dupa un copac cu 63 km/h si iei amenda pentru ca nu ai plic pregatit la tine si nici nu ai un nume celebru. Iti bagi picioarele si vrei sa pleci la munca in strainatate. Uitandu-te peste harta europei vezi doar lacate la accesul la munca. Asa ca desi ai facultate te duci sa pui faianta in Anglia. Esti tot roman indiferent ce ai face. Asa ca la un moment dat te intorci, cu ceva bani. Dai avans la un apartament impreuna cu prietena, iar restul il luati in rate la 30 ani devenind sclavii bancii pentru inca 30 de ani.
Te angajezi ca stii ce sa cauti. Nu te mai mirca cand seful iti spune ca devizul lucrarii la autostrada Sibiu - Pitesti (da, nici atunci nu va fi gata) trebuie sa fie mai mare de 12 ori fata de costuri. Stai si nu dormi noptile ca sa termini la timp, seful te ia la licitatie ca sa inveti ceva. Se da un plic gros, cel mai gros din cate ai vazut. Noptile tale pierdute din dosar sunt aruncate in dulap undeva si proiectul e aprobat. Va arata bine in CV-ul tau macar! Te intrebi de ce nu ai dat la calculatoare la faculta! Acum erai bine mersi in america lucrand la google. Dar taci si mergi mai departe. Ajungi trist acasa si prietena iti spune ca vei avea un urmas.
Faci o nunta dupa acelasi tipar ca si prima petrecere. Dar de 3 ori mai mare. Si te rogi la final ca plicurile stranse sa iti ajunga sa platesti tot. Daca nu, mai faci un credit la banca :)
Vine si kinderul, si incepi si citesti postarea de mai sus.
Dar viata ta continua, ajungi sa te multumesti cu un salariu care sa iti plateasca rata, intretinerea si sa pui pe masa un salam. Ajungi tot mai des pe la medic si plicul deja se lipeste de mana ta ca un magnet. Conduci acelasi golf pe care ai fost destul de curajos sa ti-l iei. Dai plicul sa treaca itp-ul si iti e frica sa mergi cu mai mult de 70 ca nu cumva sa nu zboare ceva de pe el.
Vrei, nu vrei, ajungi la prima vizita mai lunga in spital. iti platesti toate medicamentele desi o viata intreaga ai contribuit la sistemul de sanatate. Te intrebi de ce ai dat bani ? Iesi la pensie si daca va fi din 4 cifre e ok, noroc ca ai terminat cu ratele. Intre timp plicurile copiiilor au fost date tot din venitul tau. In spital medicul nu iti mai prescrie nici medicamente fara adeverinta de la anaf. Si mori...moment in care copiii vor da plicurile ca sa primesti un petec de pamant unde sa dormi pentru totdeauna. Si ca un popa sa iti cante ceva in timp ce cantorul palmeaza ce a ramas din vin iar ala cu steagul iti intreaba copiii la ce restaurant se tine pomana.
Nu sunt deprimat...doar realist. Acum cateva zile ma apostrofa cineva pe facebook pentru ca pun poze cu bizonii din trafic...ca oricum nu schimb eu ceva. Si atunci ce facem? Zambim fals in continuare? Postam pe blog doar lucruri pozitive ca angajatorii sa ne vaneze optimismul si buna dispozitie? Sau putem incerca sa facem ceva. Vreau ca Sebi sa stie ce e aia o minge, vreau sa il invat Engleza distrandu-ma cu el. Vreau sa nu il stresez cu 3 profi de mate si meditatii in 5 zile din 7. Vreau ca eu sa fiu apreciat pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vrea seful meu sa fiu. Zambind fals nu facem altceva decat sa continuam acest sistem putred. Refuz sa dau spaga pentru job, refuz sa ma las umilit in trafic, refuz sa intru in gramada! Merg pe banda 1 si lasa-ma sa merg acolo ca un non-smecher. Fac poze cu bizonii si spun lucrurile realist. Dar unde trebuie sa inceapa schimbarea daca noi si copiii nostri nu vad decat plicuri si exemple negative toata viata. Ei ce vor face cand vor creste ? Se vor adapta, nu ?
te nasti...mami si tati tau tocmai au dat cateva sute de euro la doctor, inca una la anestezist iar tati da cate 5 lei la portar de fiecare data cand vine sa te vada. Si asistentele primesc...dar de la mami.
Merge tati si te inscrie la primarie, te declara. In secunda doi ai devenit inca o cifra la intretinere. Administratorul de abia asteapta. Peste 2 luni vine o mare petrecere. Meniuri, cantareti, baloane, torturi....50 pe factura restul la negru, 100 euro la deejay, restul pe oficial ca nu ne cunoastem. La final caruciorul iti este invadat de plicuri...multe plicuri. Ei vor deveni (ma rog ce ramane din ei) primul tau cont in banca. Pe care mami si tati l-au ales cu mare grija ca nu cumva comisionul de administrare lunar sa nu fie mai mare ca dobanda acumulata. Dupa multe oferte au ramas viabile sub 5! Caci si banca e un fel de administrator...nu ii pasa ca esti mic, dragut si neajutorat.
Apoi mergi intr-un loc cu multi copii, cu oameni imbracati in alb care iti fac un puf in manuta sau fundulet. La final, de parca durerea pricinuita nu e de ajuns, mami si tati mai dau un pachet patrat...sau inca un plic. Unii prieteni au o tanti in alb care vine acasa, ca sa nu mai iesi tu afara...ca e frig. Dar si tanti asta primeste ceva la final.
Anii trec, tati isi face abonament la farmacie, o parte buna din venitul lui va merge catre diverse fiole sau sticlute. La primul tau anisor, din nou petrecere. Se repeta faza cu prima petrecere. Iar plicuri.
Apoi vine vremea gradinitei. Mami si tati cauta ce e mai bun pe piata. Daca esti in oras mare si aglomerat (vezi Bucuresti) iar apar plicurile. Pentru ce? Ca tu sa ramai singur printre straini, 5 zile din 7 si sa plangi neincetat, incercat de un puternic sentiment de parasire. Intre timp tati se imprieteneste cu farmacistele. Deja ii stiu si codul pin de la card si numarul de telefon. Doar opreste la farmacie si medicamentele sunt deja pregatite! Pana te dezmeticesti si nu mai plangi la Gradi vin diversi mosi. Mos Nicolae, Mos Craciun. Mami si tati iar dau plicuri si bani.
Anii fericiti trec repede si te pregatesti de scoala. Tu ai invatat sa numeri de la 1 la 10 dar incepi scoala cu clasa zero. Logic nu? Scaunele desi noi sunt reci si incomode. Bancile sunt deja rupte desi nu au decat un an vechime imi spune tati. Dar iar cautam ce e mai bun. Iar apar plicurile. Pentru ca sa inveti ceva ce ai facut la gradi deja de nenumarate ori si sa inveti alfabetul. Da, acelasi care ai inceput sa il inveti cu bunicile inca de la 3 ani. Dar acum ai 6. Si il inveti din nou. Aceleasi bastonase, aceleasi litere, aceleasi cifre.
Ajungi la scoala adevarata. Dupa ore ii vezi pe mami si tati la sedinte cu parintii in timp ce tu bati un fotbal in curte. Iar dau bani. Porti o uniforma care e urata si materialul de mananca pe piele. Dar a costat mai mult decat costumul de nunta al lui tati, iti spune mami. Asa ca o porti. Dupa 3 luni se mai lasa si incepi sa simti ca sunt haine de fapt.
Prin clasa a IV-a incepi se te tranformi intr-un geniu. Ai 2 profesori de matematica desi tu inca nu cunosti notiunea de profesor. Dar le dai un plic dupa fiecare ora in particular. Cunosti deja 2 limbi straine si nu mai ai idee ce inseamna maidanul pe care ti-l aduci aminte doar din povestirile lui mami si tati. mai bagi un candy crush pe noul S7 ca deh...colegii au deja aifon 12S. Plicurile apar din nou si ajungi in clasa a V-a.
Aici incep alte materii, alte ore in particular, alte plicuri. Plicurile devin tot mai groase pentru ca nici un om normal nu face fata la asa bombardament informatic. Problemele de matematica pentru tati sunt deja prea mult in momentul incare sunt mai multe litere decat cifre in probleme.
Si ajungi sa iei si bacul, plicurile sunt mai asunse acum. Ajungi la facultate cu alte plicuri, ca sa dai de niste profesori carora le e frica sa le iei locul peste cativa ani. Asa ca iti predau din carti din 1992 de la Bibliotheque nu stiu cum ca e lipit un abtibild peste stampila. Termini si faculta, mai mult cu chefuri si distractie decat cu cunostiinte.
Si cauti sa te angajezi. Acum dai tu plicul...mai in stanga mai in dreapta. Daca ai norocul sa ajungi in multinationala condusa de un manager strain mai inveti ceva. Daca nu...atunci trebuie sa dai din coate ca sa obtii ceva. Primii 5 ani merge ca ai impuls de tineret. Dupa 5 ani iti dai seama ce bine ar fi fost sa te angajezi intr-o multinationala cu management strain. In 5 ani ai progresat de la un salariu de 800 la unul de 1300.
Vrei sa traiesti pe picioarele tale, ai o prietena. Stati in chirie si dati 600 din cei 1300 ron numai pe chirie. in lunile de iarna intretinerea ajunge si la 700 ron. Mananci pe la mami si tati in continuare. Dai plicuri la doctori, politsti, administrator, primarii si in alte locuri doar ca sa te bage cineva in seama...daca ai dat cu trebuie plicul.
iti iei un golf 3 din acelasi an in care te-ai nascut tu. mergi cuminte pe banda 1 ca nu ai pretentii si figuri cand un gipan iti taie calea, franand brusc in fata ta si "stricandu-se" pe avarii pe dreapta. Franezi, semnalizezi si ajungi in drept cu el tocmai cand prietena se dadea jos si inchidea usa. Fara sa semnalizeze bolidul accelereaza din nou si iti mai taie o data fata ca vireaza la stanga....fara sa semnalizeze. Nervos te prinde radarul ascuns dupa un copac cu 63 km/h si iei amenda pentru ca nu ai plic pregatit la tine si nici nu ai un nume celebru. Iti bagi picioarele si vrei sa pleci la munca in strainatate. Uitandu-te peste harta europei vezi doar lacate la accesul la munca. Asa ca desi ai facultate te duci sa pui faianta in Anglia. Esti tot roman indiferent ce ai face. Asa ca la un moment dat te intorci, cu ceva bani. Dai avans la un apartament impreuna cu prietena, iar restul il luati in rate la 30 ani devenind sclavii bancii pentru inca 30 de ani.
Te angajezi ca stii ce sa cauti. Nu te mai mirca cand seful iti spune ca devizul lucrarii la autostrada Sibiu - Pitesti (da, nici atunci nu va fi gata) trebuie sa fie mai mare de 12 ori fata de costuri. Stai si nu dormi noptile ca sa termini la timp, seful te ia la licitatie ca sa inveti ceva. Se da un plic gros, cel mai gros din cate ai vazut. Noptile tale pierdute din dosar sunt aruncate in dulap undeva si proiectul e aprobat. Va arata bine in CV-ul tau macar! Te intrebi de ce nu ai dat la calculatoare la faculta! Acum erai bine mersi in america lucrand la google. Dar taci si mergi mai departe. Ajungi trist acasa si prietena iti spune ca vei avea un urmas.
Faci o nunta dupa acelasi tipar ca si prima petrecere. Dar de 3 ori mai mare. Si te rogi la final ca plicurile stranse sa iti ajunga sa platesti tot. Daca nu, mai faci un credit la banca :)
Vine si kinderul, si incepi si citesti postarea de mai sus.
Dar viata ta continua, ajungi sa te multumesti cu un salariu care sa iti plateasca rata, intretinerea si sa pui pe masa un salam. Ajungi tot mai des pe la medic si plicul deja se lipeste de mana ta ca un magnet. Conduci acelasi golf pe care ai fost destul de curajos sa ti-l iei. Dai plicul sa treaca itp-ul si iti e frica sa mergi cu mai mult de 70 ca nu cumva sa nu zboare ceva de pe el.
Vrei, nu vrei, ajungi la prima vizita mai lunga in spital. iti platesti toate medicamentele desi o viata intreaga ai contribuit la sistemul de sanatate. Te intrebi de ce ai dat bani ? Iesi la pensie si daca va fi din 4 cifre e ok, noroc ca ai terminat cu ratele. Intre timp plicurile copiiilor au fost date tot din venitul tau. In spital medicul nu iti mai prescrie nici medicamente fara adeverinta de la anaf. Si mori...moment in care copiii vor da plicurile ca sa primesti un petec de pamant unde sa dormi pentru totdeauna. Si ca un popa sa iti cante ceva in timp ce cantorul palmeaza ce a ramas din vin iar ala cu steagul iti intreaba copiii la ce restaurant se tine pomana.
Nu sunt deprimat...doar realist. Acum cateva zile ma apostrofa cineva pe facebook pentru ca pun poze cu bizonii din trafic...ca oricum nu schimb eu ceva. Si atunci ce facem? Zambim fals in continuare? Postam pe blog doar lucruri pozitive ca angajatorii sa ne vaneze optimismul si buna dispozitie? Sau putem incerca sa facem ceva. Vreau ca Sebi sa stie ce e aia o minge, vreau sa il invat Engleza distrandu-ma cu el. Vreau sa nu il stresez cu 3 profi de mate si meditatii in 5 zile din 7. Vreau ca eu sa fiu apreciat pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vrea seful meu sa fiu. Zambind fals nu facem altceva decat sa continuam acest sistem putred. Refuz sa dau spaga pentru job, refuz sa ma las umilit in trafic, refuz sa intru in gramada! Merg pe banda 1 si lasa-ma sa merg acolo ca un non-smecher. Fac poze cu bizonii si spun lucrurile realist. Dar unde trebuie sa inceapa schimbarea daca noi si copiii nostri nu vad decat plicuri si exemple negative toata viata. Ei ce vor face cand vor creste ? Se vor adapta, nu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu