marți, 12 septembrie 2017

Nea Mesangala pe nimerite

A trecut ceva vreme de la ultima postare. In ultima vreme destul de multe postari incep asa...dar sa ma explic. Dupa concediul din Sarti am promis copiilor ca vom mai merge o data la mare vara aceasta ca sa fim pregatiti de inceputul scolii si toamna agitata ce venea peste noi. Odata intorsi din concediu a mai aparut o activitate la orizont: cumpararea unei case. Am vandut masina, am depus acte la banca pentru un credit (inca nu se castiga asa bine din fotografie ca sa am banii pusi deoparte) si vara a devenit chiar ea foarte agitata. Dar cum promisiunea e promisiune am zis sa o respectam.
Planul initial era sa luam ceva cu avionul, last minute in prima saptamana de septembrie ca sa prindem o oferta buna si sa fie preturile mai mici fiind septembrie.
Doar ca last minute nu am gasit si tot ce era avion in vacanta erau avioane pentru noi. Din cauza casei bugetul era chiar mai mic. Si ce face romanul cand nu are bani si vrea la mare? Merge la "paralia". Care paralia e plaja in greaca, doar ca la noi paralia inseamna katerini. Ne-am pus pe studiat si am zis ca nu e de noi, prea zbuciumata viata acolo. Ne-am indreptat atentia spre Nei Pori, un pic mai la sud si parea un pic mai ok. Cazare nu am rezervat. Am zis ca mergem si noi ca sarbii pe care ii vedeam venind in Sarti si luand camere cu 20 de euro.
Sooo. vineri seara...oboseala dupa lucru, rau de fiere incepe concediul cu o amanare...si ne culcam la loc. Sambata chiar am plecat, stiam drumul deci nu a fost cu prea mari emotii. Incercand sa evitam taxe de autostrada in Grecia (vreo 10 euro) am luat drumul national. Parea mai lung cu 30 de minute si 25 de km. Asta teoretic. Ce trebuia sa fie un drum de 2 ore maxim ajungea spre 3 ore (doar partea de Grecia). Copiii deja treziti incepeau sa nu mai aiba rabdare. Peisajele dezolante...nici urma de mare...fabrici parasite, drumuri proaste....orase triste...trist rau. Ajungem si in Nei Pori si tinta in zona de sud unde era cica mai putin aglomerat si plaja mai ok. Si ne punem sa cautam. Nu foarte aproape de plaja ca e scump si plin. Si incepem...mai stingheri la inceput...zici ca am iesit la agatat. Soarele avea efectul alcoolului, inhibitiile au disparut si intrebarile curgeau mult mai natural dupa o ora...dar tot fara succes. Un partament inghesuit mirosind a igrasie la 50 pe noapte, un studio la 40 dar fara prosoape, la fel de inghesuit. Un alt studio murdar la 40 si doar pentru 3 nopti...si nervi...multi nervi. Cum faceau sarbii? Unde sunt ofertele alea de 20 de euro?
Intr-o pauza de hidratare apelam la creier. Bai frate, e plin aici, nu e loc de parcare, plaja e ca la strand, marea e ca o oala cu sarmale in ea (prin sarmale a se citi oameni)....eu nu stau aici...nu imi place. Ieftin nu e, inghesuit e, aglomeratie e.....masina de tocat bani...doar terase, parcuri de distractie pentru copiii, magazine pline cu kitschuri...nu e de noi. Stiam de un sat de pescari mai la nord - Platamonas...mergem incolo. Aceleasi impresii dar totul mai inghesuit, doar e sat de pescari.
Studiind harta mai aveam o varianta...Nea Mesangala  (mesagkala sau mesaggala am vazut scris prin alte locuri). Pe drumul de 7 km incepeam sa sunam prietenii din Sarti...sa cautam cazare prin telefon. Ne era ciuda sa mergem tot in Sarti dar in lipsa de altceva...
Si ajungem in Nea Mesangala. Aglomeratia disparuse, orice urma de civilizatie hoteliera idem, taverne am numarat vreo3 si vile/hoteluri tot atatea. Dar am oprit sa vedem plaja si sa facem o baie, sa ne racorim si sa gandim la rece.
Asa arata plaja. Nu am apucat sa ne bagam in apa ca un grec vine la noi dorind sa mutam masina din poarta lui. Strazile erau toate perpendiculare pe plaja si nu incapeau 2 masini una langa alta. Mergeai pana pe plaja si intorceai. Ii zic omului ca stam doar 5 minute si ma roaga sa vorbesc in germana ca nu intelege engleza. Ii spun ca noi cautam cazare, ma indeamna spre hotel, eu nu si nu (ma asteptam la ceva scor monstru in finalul lui august). Imi zice ca are o prietena cu o vila, ajungem la ea, dar e full. Daar o gradina plina de iarba uda, aspersoarele mergeau si in 30 de secunde copii erau leaorca pana la piele. 
Katerina nu stia nici germana asa ca eu scriam in engleza pe telefon si google traducea in Greaca. Ea citea si vorbea cu noi in greaca (aici rolul lui google se oprea). In fine...ne indeamna spre o vila 100 de m mai jos pe plaja. 
Am primit camera de la etaj cu balconul in diagonala, din partea dreapta cum te uiti la vila. 40 pe noapte, nici mult nici putin. Dar vederea de pe balcon era asa:

Foarte placut sa iti lasi copii pe plaja, sa ii vezi din balcon, sa nu treaca nici o masina si sa fie pustiu totul. 
Dimineata treceau tot felul de masini cu fructe, legume sau peste. Cumparam peste, ti-l curata pe loc si seara faceam peste la gratar. Liniste si incarcare totala de baterii. Nici semnal la telefon nu aveam. 
Nici taverne nu prea erau asa ca nu recomand mai mult de 4-5 zile aici, mai ales celor care sunt in cautarea concediului in care nu fac nimic. 
Recomand de asemenea vizitarea satului de munte Panteleimonas, cu strazi pietruite si case din acelasi materiale. Superb dar incet incet e stricat de prea mult comert turistic. Vizitati pana nu isi pierde farmecul. 

Ca si mancare oferta nu e bogata in Nea Mesangala. 2-3 taverne cu preturi medii dar portii mult mai mari ca in alte parti ale Greciei. Nu va asteptati sa gasiti mancare traditionala sau gatita dinainte. Mai totul e proaspat sau congelat si se gateste pe loc. Nea Mesangala nu e un loc pentru pretentiosi. E mai degraba ceva foarte rustic, linistit si fara pretentii. Nu am cheltuit mare lucru acolo, e foarte adevarat de asemenea ca am facut gratare de 2 ori si am avut asigurate 2 cine si 2 pranzuri din ce am gatit. 

O galerie completa gasiti pe pagina mea de fotografie Moments by Alex  iar daca aveti intrebari va rog sa le scrieti la comments. Va raspund cu mare drag. 





vineri, 7 iulie 2017

Sarti din Sithonia

Acum mult timp ne spuneam ca vrem sa vedem lumea si ca nu mergem de 2 ori in acelasi loc. Anul acesta am fost a IV-a oara in Sarti. Pe bratul din mijloc din Halkidiki - Sithonia cu o prijeliste asupra lui Athos. Este privelistea la care te gandesti cand conduci noaptea pentru ca amandoi copiii sa doarma. Este pulsul crescand cand te opresti la Jumbo de pe centura Salonicului, stiind ca iti iei jucarii de plaja de acolo. Este ceea ce vezi cand faci stanga de pe "perimetri Sithonia" catre hotel Ammos.

Prima oara cand am ajuns in Sarti cautam intrare lina in apa, o locatie cu ceva variatie la mancare si de asemenea plaje cu nisip fin. Si cam asta am gasit si anul acesta:

Apa calda ca de obicei. Fiind intre 2 brate ale penisnulei ea este protejata de curentii mai reci din Mediterana. Si asa am avut la mijloc de iunie 24-25 grade in apa chiar mult mai calda la mal unde era mai mica. Aceste date se traduc prin iubirea copiilor pentru apa...nu am avut frica de apa mare pentru ca trebuia inaintat destul de mult pentru a ajunge la apa mare. 

Dar aceste aspecte le stiam deja. Plajele din jur sunt usor accesibile si la distante foarte interesante cu masina. Astfel dintr-un concediu de 10 zile chiar realistic poti merge in fiecare zi la alta plaja intr-o raza de 40 km. 
In schimb ce ne tine pe noi aproape de Sarti sunt oamenii. Thanasis de la Sunrise hotel beach bar si cu Ianni de la Restaurant Evros au grija sa ne primeasca cu bunatati de fiecare data. Sunt oameni de caracter, oameni care pun relatiile personale mai presus de profitul afacerii. 
Iar atunci cand ai papa buna la preturi ok, cand ai o bere rece pe un sezlong cu o priveliste frumoasa si cocktailuri foarte aromate si interesate simti ca nu mai vrei sa pleci. Timpul zboara si despartirea o faci de prieteni nu de locatie. 
"Portia" de Sunrise beach bar. 

Gemista de la Evros (ardei si rosie umpluta)
Stifado (carne de vita intr-un sos de ceapa si vin rosu) 

Kleftiko (in mod normal carne de miel dar aici e porc copt la cuptor cu legume multe) 

Unde mancam? La Evros bineinteles! 

Asta a fost pentru noi Sarti 2017. 



O galerie foto completa o gasiti pe www.momentsbyalex.com iar pentru intrebari si sfaturi despre Sarti va stam la dispozitie. Suntem deja de-ai locului. 



vineri, 14 aprilie 2017

Cum sa NU faci PR - the united way

Totul a pornit de la un overbooking. Overbooking inseamna ca se vand mai multe locuri decat are avionul. In America e o practica comuna deoarece se intampla des ca unii pasageri sa nu zboare chiar daca au cumparat un loc.
De data aceasta compania United a avut nevoie de 4 locuri pentru ca trebuia sa isi duca 4 piloti in orasul de destinatie al cursei, acestia urmand sa zboare a doua zi ca piloti pe alte curse. Asa ca erau in avion 4 oameni in plus. Practica spune ca in acest moment se anunta pasagerii care vor sa zboare cu un zbor mai tarziu sau a doua zi ca vor fi recompensati pentru acest beneficiu dat companiei cu cazare la hotel gratuita (daca zborul e a doua zi) si cu o recompensa baneasca. Si incepe licitatia. Cine vrea sa renunte la loc pentru a primi un loc pe urmatorul zbor, noapte de cazare cu masa si 100 dolari ? Nimeni nu a vrut. 200 de dolari, nimeni? 400 de dolari? Se ridica un cuplu. Mai trebuiau 2. 800 de dolari? Nimeni!
In acest moment desi puteau continua licitatia United s-a oprit si au extras aleator 2 numere de locuri. Acesti pasageri trebuiau sa renunte la locul lor platit. Unul dintre pasageri era un doctor, care a explicat clar ca urmatoarea zi trebuie sa fie la lucru ca are pacienti programati. United a chemat paza aeroportului si asta s-a intamplat:


Din acest moment internetul a explodat.
Comunicatul de presa al companiei, semnat de CEO nu a facut decat sa toarne gaz pe foc. Spunea ca isi cere scuze ca trebuie sa replanifice zborurile unor pasageri (in engleza era reaccomodate other passagers - de parca era vina acelora pentru ca united facuse overbooking).
Ce a urmat e demn de o cafea buna de dimineata si zambete multiple:

Competitia Southwest nu a stat pe ganduri. Ei isi bat competitorii, nu clientii!
Avioanele noastre. Regulile noastre! 


Pregatit de zbor! 


Chiar si Rocky a ajuns la bord. Oare Chuck Norris cum s-ar fi descurcat ? 



Noul Logo United! 




 Red Eyed flights sunt cele care incep sau se termina in toiul noptii, de la oboseala ochii find rosii. Acum United are si curse de ochi vineti.


 A aparut si noul slogan. We put the hospital into Hospitality! Pe langa acela cu board as a doctor (pasagerul scos din avion era doctor), leave as a patient!
Fly the friendly skies era sloganul united. Echipa de customer service in poza de mai jos!


 Unii vor sa isi doneze milele - fostilor prienteni. Sa se ocupe united de ei.

 Ca si in Matrix. Locul tau nu mai exista!
 Pregatit de zbor cu united.
 Cautam voluntari.
 Actiunile au scazut dramatic dupa scandal.
 Fight club class la bordul united.Se spunea ca pe langa First class exista acum si Fist (pumn) class.
In Engleza drag mai inseamna si  a trage o tigara, in afara de a târî pe cineva pe jos. Royal Jordanian si speculeaza spunând ca Drags (țigările sau târâturile) sunt interzise la bord. 

In 10 Aprile aplicatia de mobil united cerea un update. Pentru a incorpora functia de drag and drop. In traducere era - trage si lasa jos. O coincidenta nefericita imediat speculata de internauti. Aplicatia Qatar cerea si update, ca sa Uneasca (unite) pasagerii cu destinatia fara functia de drag and drop. Touche! 


 Dictionarul Merriam-Webster a dat definitia voluntarului! Aparent a fost cel mai cautat cuvant din acea zi.
Noile dotari ale insotitoarelor de bord


CEO-ul United spunea mai demult ca nu vede cu ochi buni companiile din Golf. Acelea nu sunt companii. Emirates a profitat de ocazie sa ii raspunda! 


Lectia invatata? PR si umanitate!